Azi la Infocom încep să vină Nemulțumiții. Sunt facturile prea ridicate. Sunt greșeli de calcul. Nemulțumiții sunt, de cele mai multe ori, ele.

Ele.

Sunt grase. Sunt bătrâne. Sunt supărate pe viață, supărate pe Chișinău, supărate pe apă, supărate pe troleibuze, supărate pe cele tinere, supărate pe cei de-o vârstă cu ele, supărate pe ascensor, supărate pe scări, supărate pe timp, supărate pe păsările care iernează. Supărate pe 6 decembrie.

Infocom-ul se află la etajul 5. Pe strada București, nr.68. În Chișinău. Intri în ascensor. Apeși pe buton. 5. Se deschid ușile. E Infocom-ul.

Credeți voi.  Nemulțumiții nu intră direct la Infocom.

Nemulțumiții vor deschide toate ușile de la celelalte birouri de la etaj, care nu au nimic comun cu Infocom-ul, cu excepția locației, și vor întreba: „Zdesi po-povodu vodî?!” „Kvitanții – zdesi?!” ”Vodokanal – zdesi?!”

Mă întrebam de ce Nemulțumiții nu vor să intre direct în prima ușă din cale. Chiar dacă sunt indicatoare la intrarea în clădire, la ascensor.

Ușa arată prea bine. E una singură. Nu e mizerie. Nu așa trebuie să arate Infocom-ul.

Infocom-ul trebuie să aibă un coridor lung. Cu uși, uși, uși. Cu mizerie și slin. Și să nu fie niciun indicator. Să nu știi în care ușă să intri.

Gheorghe Erizanu