O constatare. Greșesc cei care deplâng și cei care o rugau în genunchi aproape pe Maia Sandu să-și retragă Asumarea Răspunderii. Demisia Guvernului Sandu intrase demult în planurile lui Dodon. Debarcarea Guvernului Sandu se planificase altfel. Pur și simplu, Maia Sandu le-a complicat și le-a schimbat planurile.

A doua constatare. PD nu putea să nu voteze moțiunea de cenzură. Fracțiunea democraților din Parlamentul RM e formată din oportuniști, transfugi, câțiva onorabili șifonați și Dumitru Diacov. Pavel Filip era în minoritate. El a preferat să păstreze fracțiunea PD integră prin votarea moțiunii de cenzură împotriva Guvernului Sandu. Altfel fracțiunea se destrăma. Atunci fracțiunea lui Filip ar fi fost mai mică decât cea ruptă de la PD. Filip nu este adeptul mișcărilor abrupte. Probabil, dacă se rupeau cei 16 sau 20 de democrați de la Filip, reformarea și construcția de partid ar fi fost mai grea, dar mai sănătoasă. Oportuniștii din provincie aderau și ei la noua fracțiune. Și atunci se repeta scenariul prin cumpărarea deputaților din parlamentul precedent. Dodon se îmbrăca în văzul lumii în troica lui Plahotniuc. Mai cheltuia niște bani pe deputați. Filip a preferat să păstreze fracțiunea și partidul sub un singur stindard (și i-a făcut economie de bani lui Dodon), astfel întărindu-l și spălându-l pe Dodon.

Îndemnul președintelui Băsescu de la tribuna Parlamentului European pentru o majoritate nouă dintre democrați și acumiști e doar presiune politică și morală. Nu este reală. Din cauza că în noiembrie sau decembrie 2019 Partidul Democrat e plin de bolșevici, menșevici și Dumitru Diacov. Iar scopul lor e complet diferit. E același îndemn romantic și frumos pe care l-am auzit de la Vladimir Beșleagă, Andrei Țurcanu & Ko încă din vară, dar e din seria de romane Dune (SF clasic cu viermi).

A treia constatare. Igor Dodon în noiembrie 2019 a luat toată puterea în RM. După principiul „toată puterea sovietelor!” Toți oportuniștii, șmecherii, curcanii și alte viețuitoare profitoare sunt pe iubita tablă de 64 de pătrățele a președintelui Dodon. Iar el, ca un Magnus Carlsen, a mutat e2-e4 și toți pionii au devenit regine.

Ghinion! Restul cetățenilor RM nu încap pe lustruita tablă de șah.

Ghinion! Limbajul diplomatic al țărilor prietene nici măcar nu mai este diplomatic. Ei spun franc că RM va fi izolată pe plan internațional. Vom fi ca ciumații. A rămas doar o mână întinsă. Cea a Kremlinului. Care a mai strâns mâinile lui Bashar Hafez al-Assad, Nicolas Maduro, Kim Jong-un, Evo Morales, Gaddafi sau Hugo Chavez. Suntem toxici. Gri. Șmecherii proști. Săraci. Mincinoși. Trișori de „alba câștigă, neagra păgubește”.

Și niciun puț de petrol n-avem, cel puțin.

Suntem rupți în cur la o tablă de șah. Mutăm 16 piese negre peste 16 piese negre. Pe 64 de pătrățele negre. Maeștrii unei țări muribunde.

Gheorghe Erizanu