6 Răspunsuri la “Îmbătrânirea limbii”

1. Catalin spune:

   28/01/2010 la 23:01

   La mine, domnu Erizanu, s-a intamplat un fenomen biologic invers. Am imbatranit tot scriind “Traiasca Republica Populara Romina” si-am intinerit cand am revenit la pruncia dintai si -am scris “sunt român”.Stiintific sau nestiintific. Demonstrat,fireste.
2. eli spune:

   29/01/2010 la 0:41

   daca o limba imbatraneste, imbatraneste ca un vin bun. nu otetindu-se. sau, ma rog, asa ar trebui…
3. dandy spune:

   01/02/2010 la 0:26

   O limba nu imbatrineste. Nici cu „î” din “i”, nici cu „î” din “a”. O limba apare din neantul de limbaje, evolueaza, este “normata” (intra in faza dictionarelor, manualelor, , devine “standard”, “limba literara”, “norma literara”, cucereste teritorii la propriu (regiuni, tari, continente)si la figurat (”domenii sociolingvistice”), intra in concurenta cu variante inrudite sau cu alte limbi, pierde din “teritorii” si, mai grav, din numarul vorbitorilor ei. Cind dispare ultimul vorbitor al unei limbi, respectiva devine – in cazul fericit (cum ar fi cel al latinei sau sanscritei vechi) – “limba moarta” sau – daca este “analfabeta” – dispare.
   Strict teoretic, revenirea (in 1993? sper sa nu gresesc prea mult) la „î” din “a” poate fi considerata un fel de “cadere in mintea copiilor” nu a limbii romane, ci a celor care au adoptat decizia respectiva. O fi si asta un fel de a imbatrini.
4. Vlad spune:

   01/02/2010 la 20:03

   E doar o convenţie, nu are nici în clin nici în m[â]necă cu îmbătr[â]nirea limbii. Ce-i drept expresia e îndeajuns de metaforică ca să placă g[â]ndirii poetice.
5. dandy spune:

   01/02/2010 la 21:38

   De fapt, e o licenta poetica. Marca (de marca) Erizanu.
6. Gheorghe Erizanu spune:

   02/02/2010 la 15:47

   @Vlad: Convențiile nu sunt întâmplătoare. Datorită înțelepților academicieni români de la 1993, care au privit doar sub nasul lor, acu trebuie depuse eforturi, găsite șmecherii, argumente, ca bucata asta de românime să intre sub căciula lui „â” din „a”. De aia era nevoie de o metaforă. După actuala vigoare a limbii române suntem aproape de zona când ar trebui să trecem pe viagra. Îmbătrânim.