Îndemnul îi aparține unui politician de frunte. Deputat. Liberal. Cu bac. Cu studii în drept. Cu replici justițiare.

E dreptul lui să-i recomande demisia. E constituțional. Și moral. Doar limba română, cu acte în regulă, ar putea să se revolte. Și să-i recomande lui Valeriu Munteanu demisia din limba română.

Iar scrisoarea lui Chiril Gaburici din 6 iunie, indiferent de rezultat, înseamnă că din 6 iunie 2015:

1. niciun premier actual și viitor nu va putea spune că el a fost „doar premier”;

2. niciun președinte de stat nu va putea spune că el a fost doar președinte într-o republică parlamentară;

3. niciun guvernator al Băncii Naționale nu va putea spune că el doar a urmărit atent situația financiară;

4. niciun partid nu se va putea ascunde după algoritmul funcțiilor;

5. niciun Chetraru nu va putea spune, când va spune, că el și-a îndeplinit misiunea cu cinste „în pofida presiunilor politice”.

Nu e mult. Pentru Chiril Gaburici.

Scrisoarea Gaburici e importantă pentru peisajul cu trandafiri, ghinde, gemeni, stele și ce a mai rămas din ecosistemul politic moldovenesc.

 

Gheorghe Erizanu