„Grecii au oferit tuturor o lecţie de patriotism, democraţie şi demnitate în raport cu sacii de bani internaţionali care s-au învăţat să dicteze.” Este comentariul socialistului moldovean Igor Dodon după Nu-ul grecilor de duminică.

Declarațiile nu au nevoie de logică.

Greaca fără profesor:

1. O țară care nu este pregătită și nu este racordată la sistemul de funcționare al UE riscă să ajungă Grecia 2015. Grecia a devenit membră a Comunității Europene în 1981 la insistențele președintelui francez Mitterand. Chiar dacă instituțiile statului nu erau pregătite pentru rigorile Europei. Argumentul președintelui francez: Europa nu poate exista fără leagănul civilizației europene. Pe atunci Grecia era la șase ani de la căderea dictaturii coloneilor. Reformarea statului era tărăgănată. Corupția înflorea. Eschivarea de la impozite era imensă. Până acu câțiva ani Grecia nu avea un sistem cadastral centralizat. Biserica ortodoxă, unul dintre cei mai mari latifundiari ai Greciei, nu plătea/nu plătește niciun impozit pentru pământ. Construcția de nave maritime este scutită de impozite. Oricum, Grecia are cea mai mare economie din Balcani.

2. În aceeași teacă nu poate exista un sistem liberal de impozitare cu un sistem social socialist.

Sistemul liberal înseamnă:

–  TVA-ul de 13 la sută;

– Dividentele  scutite de impozitare.

Sistemul social socialist:

– studenții, ca o plată pentru revoltele studențești de la Politehnica din Atena din 1973, care au dus la căderea dictaturii militare, nu au dreptul să fie exmatriculați, indiferent de rezultatele academice, au facilități sociale cu duiumul, pot fi posesori ai carnetului de student până la 70 de ani;

– vârsta pensionării e la 62 de ani;

Curiozități sociale grecești din ziarul german Handelsblatt:

– angajații Ministerului culturii primeau subsidii pentru procurarea de haine;

-curierii din ministere și departamente aveau un adaos la salariu de 290 de euro pentru ducerea documentelor;

– șoferii cu mașini diesel din ministere și departamente primeau un adaos de 25 de euro pentru încălzirea motorului;

– șoferii de autobuze din Atena primeau 310 euro suplimentar dacă nu întârziau la serviciu;

– suplimentare la salariu aveau și unii funcționari de stat care nu întârziau la serviciu;

– adaos la salariu pentru funcționarii publici care făceau copii (xerox);

– supliment la salariu pentru judecători ca să tărăgăneze procesele de judecată.

Argumentele lui Alexis Tsipras de la negocieri: „Dacă voi vreți ca eu să reduc pensiile, atunci mă leapădă nevastă-mea”.

Sistemul de funcționare al Greciei, dacă îl suprapun pe Editura Cartier ar însemna:

Costurile editoriale și de tipar al unei cărți ar fi de 100 de lei.  Per exemplar. Dar din instinct social și democratic Editura Cartier pune prețul de raft la 50 de lei. Iar pentru cei care cumpără cartea le mai oferă încă 10 lei la procurare. Iar pentru cei care o citesc Cartier le mai oferă încă 30 de lei de carte la declarația de lectură. Un exemplar de carte s-ar vinde în minus cu 80 de lei. Iar ca să existe Editura Cartier solicită „saci de bani” de la imperialiștii bancari. Când imperialiștii bancari cer banii creditați, atunci Editura Cartier face un sondaj printre cumpărători. „Doriți ca o carte să coste 100 de lei în loc de 50 de lei?” Răspunsul corect: „Nu”.

După acest eventual sondaj dodonii noștri și tsiprașii lor vor vorbi despre demnitatea și democrația cititorului Cartier. Numai că ei niciodată nu vor dori vânzări de cărți.

Dacă 2 moldoveni dintr-o sută ar citi cărțile Cartier, atunci Dodon, Usatâi, Shor end Ko. n-ar exista pe scena politică. Cititul este periculos pentru viața politică moldovenească. Politicienii au nevoie de looseri. Feriți lumea de cărți. Altfel nu veți exista!

Știu că puteți. Democratic. Patriotic. Și cu demnitate.

 

 

 

Gheorghe Erizanu