Era perestroika. Era Anna Ivanovna. Cafeaua costa 7 copeici. La aceeași masă stăteau Viorel Mihail, Val Butnaru, Seva Ciornei, Costică Olteanu, Boris Bechet, Boris Vieru, Valeriu Reniță, Sandu Canțîr, Boris Cremene, Costică Cheianu, Nicolae Popa, Vlad Pohilă. Em.Galaicu-Păun umbla cu basca lui Nichita Danilov prin Chișinău. Vasile Botnaru umbla cu bicileta prin Chișinău. Se mai împiedica de masa ceea Gheorghe Gheorghievici (Gheorghe Mazilu). Valentin Guțu și Eugen Lungu pregăteau pentru tipar „Opere” de Ion Druță în 4 volume. Lumea mai știa cine e Onache Cărăbuș. Eugen Cioclea părăsea Moscova pentru Chișinău și vocifera: „Cei patru mari poeți sunt trei: Cioclea și Ciornei”. Seva, „cu un ceainic bălăbănindu-se la gât, constata doar că e vorba de rimă. De aia a pus Ciornei. Cioclea nu intra în piciorul de vers. „Sfatul Țării” încă nu apăruse. „Tinerimea Moldovei” încă nu dispăruse. Lumea uitase de Brejnev. Voronin încă nu apăruse. Lorina Bălteanu încă nu era la Fundația Soros. „Învățământul public” încă nu era „Făclia”. Vasile Tarlev încă era șofer la teatrul „Eminescu”. Lumea încă era prin sate. Republica Moldova încă nu apăruse. URSS încă nu dispăruse. Se vorbea despre Godot, RDG, Ceaușescu, Mircea Dinescu, „Ogonek”.

Deoarece toate ăstea trebuiau să se întâmple într-un loc, el a fost numit „Fulgușor”. La intersecția dintre Veronica Micle și Mihai Eminescu. Culorile sunt ale lui Tudor Coman.

Gheorghe Erizanu