Duminică. La 7 și 23 dimineața pe terenul de fotbal de la Buicani apare Victor. Apoi Igoraș. Apoi eu, Vitalik, Sașa, Octavcik. Mai apar vreo doi-trei. Nu știu cum îi cheamă. Nu știu cu ce se ocupă. Nu știu ce fel de viață au. Apoi apare mingea.

Și abia după aia apare Oi Blia. Magnificul. Îl știu toți. Este implorat când se greșește pasa. Este huiduit când ratează golul. Este țipat când se rup picioare. Este șoptit când îl lași să-ți panseze vânătaia de la piciorul stâng. Este pertinent când o face pe arbitrul la o fază neclară.

La 9 plecăm. Doar Oi Blia rămâne pe teren. Va juca cu celelalte echipe. Magnificul. Oi Blia, plec! Trebuie să tund iarba.

Gheorghe Erizanu