Dedic aceste rânduri poetului Mihai Godea și compozitorului Ghenadie Ciobanu, domnului  List și domnului Conachi

La 16 iunie în Parlamentul Republicii Moldova a fost înregistrat proiectul de lege cu privire la Fondul Culturii. Inițiatori sunt câțiva deputați liberal-democrați și liberali.

Nobilă intenție. Aproape dumnezeiască. După Ghenadie Ciobanu & Ko.

E un hoit de înger.

Cât timp oamenii de cultură vor căuta metode de a obține bani de la stat pentru oameni de cultură, atâta timp cultura va fi orfană, beteagă, chioară și obeză. Am rămas la mentalitatea sovietică, când partidul unicul și indivizibilul plătea oamenii de cultură pentru slujul propagandistic. Cu cât mai multe structuri vom crea pentru serviciul culturii, cu atât vor fi mai puțini bani pentru cultură. Statul se poate implica și este obligat să o facă atunci când e vorba de biblioteci, muzee, case de cultură. Dar statul nu are dreptul să se implice așa cum este prevăzut acum în Legea activității editoriale, o lege modificată de Stepaniuc și lăsată în vigoare până la modificările de la paștele cailor liberali, liberali-democrați, democrați, sorieni și europeni.

De unde vrea bani Fondul Culturii?

Din bugetul de stat, din subvenții și din impozite pe obiectele culturale.

Noi avem o industrie culturală ca în Veneția. Vindem imagini cu gondolele de pe Bâc pe Valea Rădiului, pe strada Nucarilor, pe bulevardul Grigore Vieru. Iar fiecare basarabean e un gondolier care trebuie impozitat pentru vâsla dreaptă. Fondul mai vrea impozit pe cartea importată. Și, am vaga impresie, că vor și un impozit de 5 la sută din prețul cărților autorilor din bunul public. Asta înseamnă că un  Eminescu se va scumpu cu 5 la sută.

Voi veniți să susțineți cultura, impozitând cultura. În avans.

Mai vreți un impozit pe cultura erotică. Cine îmi va spune dintre voi, se cere imperios și impetuos o înjurătură culturală pentru adresare și pauză, Bukowski, Vakulovski, Miller trebuie vânduți cu 20 la sută mai scumpi ca Druță?! Nu-mi spuneți „da”. Deflorarea Nuței lui Druță în căruța cu fân sunt pagini erotice. Cartea nu se numește nici „Sexus”, nici „Plexus”, nici „Nexus”, nici „Băgău”, nici „Legături primejdioase”, nici „Dafnis și Cloe”. Are un titlu diafan: „Povara bunătății noastre.” E de o senzualitate care poate înlocui pilula magică Viagra (ați uitat s-o impozitați, apropos). Câți experți veți angaja ca să citească „Duduca Mămuca”, „157 de trepte spre iad”, „Arme grăitoare”? Vă spun autorii. Poate îi găsiți pe Google. Și-i impozitați. Fiți vigilenți, titlurile sunt amăgitoare. Criminalii sunt B.P.Hasdeu, Alexandru Vakulovski, Emilian Galaicu-Păun. Va trebui să angajați toți cititorii din Basarabia ca să caute pagini erotice în literatura existentă. Va trebui să faceți prunci ca să citească toate cărțile care apar. Va trebui să le cumpărați. Ca să le puteți impozita cu 20 la sută. Toate, toate. Sau va trebui să fundați (variantă recomandată de lingvistul Valentin Guțu, pe care n-o accept, dar aici o recomand cu drag) pe lângă Fondul Culturii și Comisariatul Cititului Erotic. Sau Camera Gondolierilor Basarabeni de pe lângă Fondul Culturii.

Mai am o întrebare. Cine va administra toate impozitele de la litera „a” până la „p”? Importați contabili ivorieni? Câte modificări vreți să faceți în Codul Fiscal?

Sunt nevoit să constat ca un bou. Toată cultura e în viagra. Ai viagră, ai cultură. N-ai viagră, n-ai cultură. Nu iubiți chiar atât de mult cultura. O sufocați. Pardon, o gâtuiți.

Se vede o gondolă-n zare. Mi-e incomensurabil scârbă, domnule Costache Conachi.

Gheorghe Erizanu