univers1

E din Banchetul lui Platon. Și o povestește Aristofan, dramaturgul.

Cândva zeii se aflau în ceruri. Oamenii erau jos, pe pământ. Oamenii erau fericiți. Nu aveau dorințe neîndeplinite. Erau perfect mulțumiți.

Eram întregi.

Aveam două capete, patru mâini și patru picioare. Era alcătuirea perfectă a doi oameni alăturați. Contopiți într-o singură ființă. Existau trei variante posibile, alcătuite după sex: masculin-feminin, masculin-masculin, feminin-feminin. (Și Legea Efrim nu era pe pământ!)

Eram atât de mulțumiți și fericiți, încât am uitat să mai venerăm zeii.

Zeus s-a supărat și la o mânie a despicat în două toți oamenii fericiți și mulțumiți.

De atunci oamenii umblă pe jos, pe pământ, bezmetici și nefericiți. În căutarea jumătății pierdute.

Jean-Pierre Vernant, cel mai important specialist în mitologia greacă, este acum și în română.

Depanatorul de pe București nr.68 nu l-a citit pe Vernant, nici Banchetul lui Platon, dar ca un zeu al apelor și țevilor s-a supărat pe robinetul care picura. Și l-a scos.

De atunci apa, în wc-ul proaspăt reparat (are cea mai scumpă ușă de la etaj) umblă bezmetic pe lângă cep. Și-și caută robinetul.

Lemnarul de pe București nr.68 nu l-a citit pe Vernant, nici Banchetul lui Platon, dar ca un zeu al ușilor, a blocat limba lăcății. De atunci mânerul ușii de la wc umblă bezmetic în gol. Și-și caută spirala.

Poți să fii zeu fără ca să-l citești pe Vernant sau Platon.

Gheorghe Erizanu