Cine este asasinul poetului Emil Brumaru?

Scurt istoric al crimei. Poetul Emil Brumaru a susținut 17 ani rubrica „Cerșetorul de cafea”. La „România literară”. Câte un poem pe săptămână.

În acești 17 ani Emil Brumaru a scris în fiece zi câte un poem. În zilele bune a ajuns la 10 sonete pe zi. În unele zile (destul de multe) ajungea la trei sonete pe zi.

De la începutul acestui an rubrica a fost suspendată. De către „România literară”.

De atunci poetul Emil Brumaru a scris trei poeme. Au trecut nouă luni.

Bănuitul: România literară l-a ucis pe poetul Emil Brumaru.

Istoria ei a fost prezentată într-un post mai vechi.

A fost deschisă la 1 martie 2006. Cu mărțișoare, baloane și bomboane pentru primii cumpărători. Este plasată lângă Liceul Prometeu, clasele primare. Alt punct de reper: vizavi de intrarea centrală a Stadionului Dinamo. Pe Șciusev nr.113.

Primul librar și primă vară a lui Shakespeare a fost Carolina Rauțchi, actualul director Comunicare al Editurii Cartier.

Este prima librărie Cartier cu față umană din start. E un spațiu foarte mic, cochet, într-o casă veche. Locatarii vechi l-au prins ca vecin pe Constantin Stere.

În august trecut librara de atunci a fost surprinsă de către bărbații Cartier (doi tipi foarte gospodăroși) pe masă, în picioare, cu telefonul în mână, cu ochii mari-mari și mută-mută. Prin librărie, în căutarea unui best-seller, umbla de colo-colo un șarpe mare de casă. Deranjat de noii vizitatori și supărat pe librară că nu au rămas doar în doi șarpele s-a ascuns printre cărți. Librara nu știa poezia lui Marin Sorescu. Nici Jean și Roma, cei doi bărbați așezați ai Cartierului, nu știau de poezia lui Sorescu. Dar știau că un șarpe de casă nu poate fi ucis. Eram în delegație. Telefonat. Căutam metode de a prinde șarpele viu. Varianta cu lapte a decăzut. Ea e bună doar pentru scriitori care nu știu biologie. Șarpele nu simte mirosul laptelui. El reacționează doar la căldură. Am apelat la un specialist în reptile de la grădina zoologică. El a considerat că e mai util să facă o lecție de psihologie cu librara decât să prindă șarpele și să-l scoată din mediul lui firesc.

Șarpele avea să mai apară peste o juma de an. Dar era altă vară a lui Shakespeare. Care nu s-a urcat pe masă. Care l-a dat într-o parte pe Roma, echipat cu un laț. Și s-a repezit cu mâinile goale să-l prindă. Șarpele s-a transformat în litere. Literele s-au transformat în rânduri. Rândurile s-au transformat în cărți. Iar cărțile într-o librărie cu iz patriarhal. De atunci știma casei îl păzește pe Vărul Shakespeare și pe toți cititorii cu gânduri bune, care trec pragul librăriei.

 Aproape în fiece zi un copil din vecini vine la librărie pentru a ajuta librarul, iar librarul o ajută să-și facă lecțiile pentru a doua zi.

Din 14 septembrie director al librăriei este Veronica Voroniuc, absolventă a liceului Prometeu. Librăria e deschisă de luni până vineri între 11.00 și 18.00.

Telefon:23 21 22.

E-mail: librariavs@cartier.md.

Mascota librăriei din toamna lui 2008 este scriitorul Vladimir Beșleagă.

Fotografii de Igor Schimbător

Îndemnul prozatorului în versuri pentru a intra în cărți

Primul cec

A fost adus „botanistul fermecător” al literelor române. A venit ca un spion.

Stau și mă întreb dacă a venit pentru Tamariușka  „să-nvățăm latina până când,/Surâzând, oh, surâzând, ah, surâzând/ Vom avea, uimiți, același gând”? Sau a venit cu un ”blestem” „la o blondă eminesciană”, adus de Uniunea Scriitorilor din Moldova: „Crăpa-ți-ar curu-n două buci frumoase,/ Plesni-ți-ar pizda-n patru buze moi,/ Femeie, teleguță de mătase/ Cu roțile-nmuiate în oloi”.

Oricum, Tamaretelor, cel care a scris poeme pe aripile îngerilor, este la Chișinău. Indiferent, dacă l-a adus Mihai Cimpoi sau l-au coborât îngerii pe malul Bâcului.

„Nu trebuie, iubito, să te miri/ Că geamurile-s roase de zefiri…”

Este un articol imprimat pe 62 x 42 cm. Este și în ramă.

Se pune de asupra biroului. Președinții se schimbă. Declarația de Independență rămâne.

E un fel de Ștefan cel Mare și Sfânt. Dar este fără sabie.

Acolo limba de stat e numită română. Și sunt 270 de semnături. Sunt nume în dreptul cărora nu e nicio semnătură.

Declarația de Independență spune că Moldova nu e a lui Voronin, Filat sau Ghimpu. Este un vis. Care ar putea deveni realitate. Sau ar fi putut deveni realitate. Este o unitate de măsură. A ceea ce am fost, suntem și vom fi.

Dacă ar fi fost adoptată la 19 august, atunci unitatea noastră de măsură ar fi fost alta. Dar istoria nu suportă cuvântul „dacă”.

Asta este unitatea noastră de măsură. Și așa arată ea. Și așa arătăm noi. Și așa vom arăta.

Următorul număr, fără Declarația de Independență, cotidianul era al altei țări.

Aflu de la RFI, într-o declarație a unui membru al comisiei de investigare a incendiului de la maternitatea din Giulești, că motivul incendiului este „o priză moldovenească”. Știam că Republica Moldova nu produce nimic. Iar piața electrocasnicelor e plină de produse chinezești. Aflu că Centrul Orbilor din Republica Moldova a produs, cândva, prize.

Iată așa am învățat cuvântul dibutilstalat. Dacă nu erau rușii, atunci nu știam de el.

Iată așa am învățat că am avut cândva prize „Made in Moldova”. Dacă nu erau românii, atunci nu știam.

Mai bine nu știam.

Țăranii din Nemțeni se uitau de pe margine.

„Nu reușesc”.

„Nu cred. Mâine, poimâine dau ploile. Nu se urcă ei cu tractorul până aici cum nu-s eu popă.”

„Grăiesc. Nu-i cred”.

Filat dădea cu lopata. Escavatoarele dădeau cu lopata. Țăranii din Nemțeni se uitau de la o margine la ceea ce în toamnă va fi satul lor.

„Nu reușesc, blea.”

Nu există în niciun fel. Această Declarație de Independență. Nici pentru publicul larg. Nici pentru publicul ales. Nici pentru masoni. Nu este nici cu istorii oculte, nici fără istorii oculte. Nu o au nici cei care îi reproșează lui Cheianu că „iaca, ei votau Independența, da el făcea sex prin birouri”. „Unde este istoria înălțătoare a acelor timpuri!?” Mai bine întreabă ca Milea: „Unde, naiba, eram, când trecea viața mea?” Am răspunsuri. Dar nu sunt înălțătoare. Din care cauză dau drumul textului, cel puțin, Declarației de Independență. (Este banal și nu are nicio istorie ocultă ca cel al SUA cu acel joc de litere făcute de un scrib cu origini din Jmerinka cu ”America” vs ”Jmerinca”).

D E C L A R A Ţ I A

DE INDEPENDENŢĂ A REPUBLICII MOLDOVA

PARLAMENTUL REPUBLICII  MOLDOVA,  constituit  în urma  unor  alegeri libere şi democratice,

AVÂND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa neîntreruptă  în  spaţiul  istoric şi etnic al  devenirii  sale naţionale;

CONSIDERÂND actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 şi  1812  ca fiind în contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi  cu statutul juridic al Ţării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluţie a  istoriei şi de voinţa liber exprimată a  populaţiei  Basarabiei  şi Bucovinei;

SUBLINIIND dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria-parte componentă a teritoriului istoric şi etnic al poporului nostru;

LUÂND ACT de  faptul că Parlamentul multor state în declaraţiile lor consideră  înţelegerea  încheiată  la  23 august  1939,  între  Guvernul U.R.S.S. şi  Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi cer lichidarea consecinţelor  politico-juridice  ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţională “Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia” prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la  28 iunie 1991;

SUBLINIIND că  fără  consultarea  populaţiei din  Basarabia,  nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a  celei  din R.A.S.S. Moldovenească(Transnistria), formată  la  12 octombrie 1924,   Sovietul   Suprem  al  U.R.S.S., încălcând chiar prerogativele  sale constituţionale, a adoptat la 2 august 1940  ”Legea U.R.S.S.  cu  privire  la formarea R.S.S. Moldoveneşti  unionale”,  iar Prezidiul  său  a  emis  la 4 noiembrie 1940  ”Decretul  cu  privire  la stabilirea graniţei între R.S.S. Ucraineană şi R.S.S.  Moldovenească”, acte  normative prin care s-a încercat, în  absenţa  oricărui  temei juridic  real,  justificarea  dezmembrării  acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.;

REAMINTIND că  în  ultimii  ani mişcarea  democratică  de  eliberare naţională a populaţiei din Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de  libertate, independenţă şi unitate naţională, exprimate  prin documentele  finale ale Marilor Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august  1989, 16 decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin  legile şi hotărârile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea  limbii române ca limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin,  din  31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3  noiembrie 1990, şi schimbarea denumirii oficiale a statului, din  23 mai 1991;

PORNIND de la  Declaraţia suveranităţii Republicii Moldova, adoptată de  Parlament la 23 iunie 1990, şi de la faptul că populaţia Republicii Moldova,  exercitând dreptul său suveran, nu a participat la 17  martie 1991, în ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale U.R.S.S., la referendumul asupra menţinerii U.R.S.S.;

ŢINÂND SEAMA de procesele ireversibile ce au loc în Europa  şi  în lume de democratizare, de afirmare a  libertăţii,   independenţei şi unităţii naţionale, de edificare a statelor de drept şi de trecere la economia de piaţă;

REAFIRMÂND egalitatea  în drepturi a popoarelor şi dreptul  acestora la  autodeterminare, conform Cartei O.N.U., Actului final de la Helsinki şi normelor de drept internaţional;

APRECIIND, din  aceste  considerente, că a sosit ceasul cel mare  al săvârşirii  unui act de justiţie , în concordanţă cu istoria  poporului nostru, cu normele de morală şi de drept internaţional,

PROCLAMĂ

solemn, în virtutea  dreptului  popoarelor  la  autodeterminare,  în numele  întregii  populaţii  a Republicii Moldova şi în  faţa  întregii lumi:

REPUBLICA MOLDOVA  ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI  DEMOCRATIC, LIBER  SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICI UN AMESTEC  DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.

În calitatea sa de STAT SUVERAN ŞI INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:

SOLICITĂ tuturor statelor şi  guvernelor  lumii recunoaşterea independenţei  sale, astfel cum a fost proclamată de Parlamentul  liber ales al Republicii, şi  îşi exprimă dorinţa  de a stabili relaţii politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu ţările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relaţii  diplomatice cu acestea, potrivit  normelor  de drept internaţional şi practicii existente în lume în această materie;

ADRESEAZĂ Organizaţiei  Naţiunilor Unite cererea de a fi admisă  ca membru cu drepturi depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale specializate;

DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitând, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale;

CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul  Republicii Moldova  privind  încetarea  stării ilegale  de  ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de  pe teritoriul naţional al Republicii Moldova;

HOTĂRĂŞTE ca  pe  întregul său teritoriu să se aplice  numai Constituţia,  legile  şi celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;

GARANTEAZĂ exercitarea  drepturilor sociale, economice, culturale şi a  libertăţilor  politice ale tuturor cetăţenilor  Republicii  Moldova, inclusiv ale persoanelor aparţinând grupurilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase, în conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki şi ale documentelor adoptate ulterior, ale Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Adoptată la Chişinău,  de  Parlamentul  Republicii  Moldova,  la  27 august 1991

Era 27 octombrie dimineața devreme. Era foarte întuneric. Tolstoi a ieșit din conac. Și-a pierdut căciula. S-a întors în casă. Și-a luat altă căciulă și o lanternă. Ca s-o caute pe cea pierdută. Tolstoi, după cum spune Basinski, era un tip care respecta foarte mult lucrurile și munca depusă pentru ele. Ca să nu spunem zgârcit.

În acea dimineață întunecoasă în Iasnai Poleana un bătrân de 82 de ani umbla cu o lanternă și căuta căciula pierdută.

Restul e legendă.