Georgia a fost oaspetele de onoare la Târgul de Carte de la Frankfurt, cel mai important târg profesionist. Unii editori din Republica Moldova au fost prezenți cu cărțile lor la standul României. Ministerul Culturii din Georgia are buget clar și consistent pentru promovarea culturii georgiene în lume. Ministerul Culturii din Georgia lucrează cu Ministerul de externe, ambasadele Georgiei. Scriitorii georgieni au fost traduși masiv în germană. Cu ocazia Târgului de la Frankfurt. Pictorii, interpreții georgieni au fost prezenți în cele mai importante galerii și săli de concerte germane. Dacă ne oprim doar la prezența georgiană pe piața culturală germană.

În 2018 România este oaspetele de onoare de la Târgul de Carte de la Leipzig. ICR-ul va subvenționa traducerea mai multor autori români în germană. România a mai fost invitatul de onoare la Târgul de la Leipzig în 1998.

Republica Moldova adeseori n-a fost nici oaspete de rând la târgurile de carte de la Frankfurt, Londra, Bologna, Leipzig, Paris, Madrid, New York.

Exportul de cultură al Republicii Moldova se face și se înțelege așa:

  1. se ia un Vally Boghian sau o Getă Burlacu, se arendează o sală pentru diaspora moldovenească din Paris sau Roma și se face un concert de export. Concertul se bagă la CV-ul interpreților;
  2. se ia un Eugeniu Doga sau un Nicolae Botgros, se arendează, se aduce diaspora moldovenească, se face un concert. Probabil, Doga și Botgros nu-și mai completează CV-ul ;
  3. se iau 10-20 de poeți, se traduc de o traducătoare cu licență în limbi străine la Universitatea din Bălți sau Chișinău, se scoate o carte la o editură din Chisinău, în franceză sau engleză. Și cei 10-20 de poeți bagă la CV apariția în limbi străine;
  4. se ia un Țăruș sau un Botnaru și se face o expoziție la Consiliul Europei. Și pictorii bagă expozițiile la CV.

Statele mari sunt mari nu din cauza că au petrol mult sau teritorii mari, armate mari sau vinuri bune. Toate statele mari exportă cultură. De aia sunt mari. Investiția în cultură este mult mai mică decât investiția în vin. Iar intrarea pe piețele străine nu depinde de cote, de Rospotrebnadzor, de carnete TIR, de secetă sau de inundații.

Exportul de cultură ar fi o unitate de măsură clară față de Premiul Național, față de politicienii Chișinăului, față de trimișii lui Dumnezeu aici.

Ar fi un aer de libertate, de competiție și de bun-simț. Asta e despre noi.

 

Gheorghe Erizanu