Vladimir Beșleagă a venit pe la Cartier. Pentru o postfață cât o carte aparte la eseul Tamarei Cărăuș Limba de hârtie. Am vorbit despre manuscrisul cărții Despre mama. A plecat. Apoi și-a adus aminte. Și m-a telefonat. „De fapt, eu am uitat cel mai important lucru. Am venit cu interviul cu Eugen Cioclea. Pe care i l-am luat în august 2009. La barul Uniunii Scriitorilor.”

Interviul e în cinci cuvinte: Matematica, Poezia, Dragostea, Omul, Dumnezeu.

Dialog cu Eugen Cioclea: Cinci cuvinte, cinci mistere

(in memoriam)

1. Matematica?

— Domnule Beșleagă, eu mă gândesc că matematica nu se defineşte. Nici proza, nici poezia… Cândva, în versurile mele, am spus că poezia este ceva care se mănâncă cu… sare.

Dacă nu cunoşti diferenţialul, nu eşti nici poet, nici matematician.

Matematica nu se defineşte.

Îmi amintesc de Norbert Wiener care vorbea mult, mult, dar nimeni nu pricepea ce spune el. Avea cursuri la Nottingham şi când spunea ceva, nimeni nu pricepea ce spune el… Dar e părintele ciberneticii mondiale!

— Nici matematicienii nu înţelegeau?

— Nu! Matematicienii pricep câte ceva, dar nu total… Adică este pe… secţiuni. Ai matematica diferenţială, matematica analitică, fiecare aparte.

Nimeni nu pricepe ce spune celălalt.

Adică e un fel de abstarcţiune totală!

A gândirii omeneşti.

— Şi atunci cum de înţelege omul ce e matematica, el fiind matematician, dacă e o abstracţiune totală?

— Nu e vorba de asta. Noi am pornit de la matematica reală… Cu Newton, cu toate treburile astea, legate de… univers, de triunghi, de… aritmetică, la urma urmei.

Ţin minte, când eram la matematici, la Moscova, era un personaj, la pensie… Venea cu vioara. Și știi? El rezolva problema lui Fermat!

— Problemă irezolvabilă.

— Da, da! Irezovabilă. Şi el umbla cu fleacurile astea ani în şir… Şi ne explica cum se gândeşte el la problema lui Fermat. Şi avea o soluţie…

— Era plauzibilă soluţia?

— Nu… El făcea nişte chestii de aritmetică, nu de matematică superioară…

Am cartea unui profesor, i-am uitat numele… Spune că problema lui Fermat nu are rezolvare. Intră în matematica superioară. Sau altă carte, despre matematica nelineară… Adică nu poţi sta să demonstrezi ceva şi să spui că-i aşa şi nu-i aşa. Adică totu-i contradicţie în matematică!

Şi-n viaţă totu-i contradicţie.

 

2. Poezia?

— Eu chiar nu ştiu ce-i asta. Vă spun cinstit.

— Da, dar şi despre matematică ai spus că nu ştii?

— Am spus, da… Şi matematica, şi poezia am spus că tot nu ştiu… Uite, cât am făcut poezie, şi nu ştiu ce-i asta… Nu ştiu…

Îi ceva care… pe care o… pipăi, uneori… Iar pe urmă gândeşti că… nu-i aşa cum ai spus tu în poezie…

Mi se pare că şi în Eminescu nu toate versurile sunt aşa, ieşite din comun. Am o carte acasă, opera lui într-un volum… De pe timpul lui Ceauşescu editată… Şi nu toate poeziile-s bune… Sunt unele cu… proletar, dracu’ ştie cu cine…

— Nu el, alţii le-au publicat…

— Ce-am învăţat în şcoală…

 

3. Dragostea?

— E ceva fundamental!

Dacă iubeşti, eşti!

Dacă: nu – nu!

Nu poţi să spui: de ce e aşa.

Nu, nu e vorba de femeie, de patrie… De un fleac!

E ceva extraordinar de maaare!

Ieşit din comun.

Un fleac al tău.

Personal crezi în treaba asta.

Dacă: nu, gata – nu eşti!

 

4. Omul?

— Ei, omul! Un animal…

Deseori revoltat.

Deseori pasiv.

Incomplect…

— Imperfect…

— E darul naturii… Spunea un filozof, i-am uitat numele…

— Dar tu ce crezi? Tu cum ai înțeles viața de om?

— Asta am înțeles în viața asta a mea: trebuie să ai un CREZ. În ceva. Să crezi în ceva.

Dacă nu ai încrezarea asta, nu exişti!

Asta e important!

Uite, scriu un… fleac… un cuvânt, două cuvinte, în care… cred.

Asta mă face să fiu mai… mai… mai sigur de mine.

Uite, vreau să-ţi spun… N-ai văzut? O cruce făcută de mine. Vreau să ți-o arăt (o desenează). Ce e treaba asta? ASTA ÎNSEAMNĂ IDEE. De ce? Când îşi face cruce creştinul(ortodoxul),face aşa. Şi celălalt (catolicul) aşa.

Crucea asta îmbină creştinismul (ortodoxia) cu catolicismul.

Totul inclus aicea. De ce? În afara crucii acesteia nu există altă IDEE.

Totul se menține în crucea asta, a noastră. Omenească.

Este un fel de… nu pot să spun: neant. Nimic, în afara crucii asteia.

Când am făcut treaba asta, mă simt dintr-odată ca… creştin.

Maare creştin!

Atâta.

 

5. Dumnezeu?

— Foarte multe ar fi de spus despre Dumnezeu…

Mă uitam azi la REALITATEA(TV). Un cioban care l-a văzut pe Dumnezeu.

Un film de jumătate de oră.

În ’35 l-a văzut.

— Petrache Lupu de la Maglavit:

— Da, da! Ce? El ştia ce-i Dumnezeu? I-au spus nişte lucruri… El era prost de firea lui… Naiv… L-a văzut pe Dumnezeu… El predica… nişte… învăţătura lui Dumnezeu.

Veneau sute de oameni, mii de oameni să asculte ce vorbea ciobanul ăsta… El nu ştia…

De Dumnezeu nu poţi să spui… Poate Dvs ştiţi mai bine ce-i Dumnezeu? Eu nu ştiu…

Vreau să spun altceva. Când nanu meu a murit… El a spus înainte de asta: AM SĂ VIN LA VOI! A doua zi n-a venit. L-a dus Vladea, vărul meu, la spital.

A murit duminică seara. Da, l-am sunat, ne-a sunat, pe urmă am aflat că el la spital a murit.

L-au adus acasă. L-au scăldat.

L-au pus pe masă.

Era cu ochii deschişi.

Nu puteau să-i închidă ochii. Plângeam şi eu: nanu! Nanu! Am vrut să-i închid ochii, nu puteam nimic.

Mămica nu putea să umble, ca să se ducă la el. „Mămică, hai!”

Şi l-au scos din casa mare afară.

Şi noi am adus-o pe mămica. Şi mămica se apropie de mort… de frate-său.

Vreau să zic: de ce s-a întâmplat fenomenul ăsta?

De ce?

El a promis că vine la noi. La sora.

N-o venit… Acum ea, cu o atingere de mână, a putut să-i închidă pleoapele!

— Ceea ce n-a fost în stare să facă nimeni altul.

— Nimic! Eu am‚ încercat… Toată lumea! Nana Olea, săraca. „Nu, nană, nu se închid ochii!” Ce, ea n-avea forţă?

Mămica, sora i-a închis ochii…

ASTA-I DUMNEZEU!

— Mulţumesc…

Realizat: 11 August 2009,
(15 octombrie 2013)

Gheorghe Erizanu