Foto: clădirea ansamblului „Joc”, str.București colț cu str. Bănulescu-Bodoni

În curând, la Editura Cartier, în colecția de istorie, va apărea Eseu asupra încremenirii. O istorie subiectivă a Republicii Moldova, de Iulian Fruntașu.

Doar cifre statistice. Fără comentarii romantice și figuri de stil. Republica Moldova încremenită în 2018 (ultimele date statistice disponibile):

„Indicele dezvoltării umane (IDU), care este o măsură comparativă a speranței de viață, alfabetizării, învățământului și nivelului de trai, plasează Republica Moldova pe locul 112 în 2018, România fiind pe locul 52 și Ucraina pe locul 88. Moldova este singura țară de pe continentul european cu un IDU atât de prost, iar în fosta URSS doar Kârgâzstan-ul și Tadjikistan-ul se prezintă mai rău. Sistemul educaţional se dezintegrează, rata analfabetismului funcțional  crescând alarmant în ultimii 28 de ani.”

„Dacă în 1989 populația RSSM era de 4 milioane 335 mii, în luna iulie 2019 populația Republicii Moldova era de 2 milioane 680 mii cetățeni (chiar dacă nu se ia în calcul raioanele de est ale țării unde locuiesc în jur de 400 mii de oameni). Adevărat este faptul că descreșterea populației este un trend european, însă declinul demografic al Republicii Moldova este, pur și simplu, catastrofal. Speranța de viață (66 de ani la bărbați și 75 de ani la femei), ratele fertilității (1,7 –  pe când pentru menținerea nivelului de înlocuire al populației este necesar 2,1, ceea ce ar însemna spor natural nul) și mortalității, structura pe vârste și sexe, coeficientul de îmbătrânire (20,8%) și rata de dependență – 34, 5 persoane de 60+ani la 100 persoane în vârstă de 15-59 ani – toate acestea prezintă un tablou dezolant.

Migrația netă este în jur de 50 de mii pe an. Pentru 2017 ratele migrației arată nivele impresionante, în special pentru tineri de 20-24 ani și pentru copiii, aceasta însemnând că pleacă familii întregi, iar populația îmbătrânește foarte repede. Aceasta se datorează atingerii graduale a vârstei de pensionare pentru cohortele mari născute în perioada baby-boom-ului, iar cohortele ulterioare sunt mult mai mici.

Pierderea 1 milion și 655 mii de oameni (incluzând raioanele de est) în 30 de ani și actualele tendințe de reducere a ratei fertilității și măririi ratei emigrației, în special a tinerilor, dar și presiunea exercitată de numărul mare de pensionați baby-boom-eri, înseamnă în termeni reali, să ajungem la în jur de 1 milion de persoane în 2050 (plus 250 mii în raioanele de est), fapt care, nu poate decât să conducă la implozia sistemului de pensionare. Coeficientul înalt de îmbătrânire și rata mare de dependență în situația unei economii neperformante va însemna, totodată, și colapsul statului Republicii Moldova. ”




Gheorghe Erizanu