La Erevan a avut loc al III-lea Forum al Traducătorilor și Editorilor din CSI și Țările Baltice. Nu a fost o vizită doar pentru armence.

Drumul de la aeroport spre hotelul din Erevan era ticsit de casinouri. Probabil așa au reacționat armenii la interzicerea casinourilor din Moscova. În hotelul din Erevan internetul era încă în faza incipientă. Era o diferență de timp ca între tunet și fulger. Apăsai butonul de pe claviatură și peste cinci minute apărea și litera pe ecran.

În prima ședință au fost discursuri de mulțumire. Delegația din Moldova a oferit un covor cu Eminescu sau cu Ștefan cel Mare. Am dormit pe parcursul ședinței. M-am trezit ca să imortalizez momentul.

Em.Galaicu-Păun, Miroslava Metleaeva și covorul moldovenesc. Fotografie de Gheorghe Erizanu

Em.Galaicu-Păun, Miroslava Metleaeva și covorul moldovenesc. Fotografie de Gheorghe Erizanu

Am așezat cele 23 de kilograme de carte Cartier pe standul care ne-a fost oferit. Plăcut surprins că la stand nu vom sta noi. Organizatorii au delegat câte o persoană ca să păzească cărțile. Cărțile au rămas în fondul unei biblioteci din Armenia. Cu excepția unei cărți de Andruhovici și Ogrîzko de la o altă editură, care aveau două exemplare, și am zis că unul mi-ar prinde bine și mie. Complice mi-a fost un mare poet. Romanul lui Andruhovici l-am citit. Pot să-l restitui Armeniei. Dacă mai au nevoie de un exemplar. Romanul lui Ogrîzko încă nu l-am citit. Deci nu-l pot restitui. Poate mai târziu.

Armeanca Cartierului. Fotografie de Gheorghe Erizanu

Armeanca Cartierului. Fotografie de Gheorghe Erizanu

După amiază am părăsit ședința. Iată ce am văzut.

Această fotografie mi-a fost cerut s-o șterg de un bodyguard. N-am înțeles de ce. De aia o public.

Această fotografie a fost interzisă de un bodyguard. N-am înțeles de ce. De aia o public.

Biserica, un simbol al statalității Armeniei. Este peste drum de fotografia interzisă.

Biserica, un simbol al statalității Armeniei. Este peste drum de fotografia interzisă.

Peisaj cu havuzuri uitate din stânga bisericii.

Peisaj cu havuzuri uitate din stânga bisericii.

Havuzurile din fața clădirii Guvernului armean.

Havuzurile din fața clădirii Guvernului armean.

Moschee ascunsă între blocuri locative.

Moschee ascunsă între blocuri locative.

După aia am fost cazați într-un hotel a unui complex sportiv din munți. Ca să nu mai putem absenta de la ședințe. I-am ascultat o juma de zi pe colegii din Uzbekistan, Kârgâzstan, Armenia, Rusia, estonianul Vereșceaghin. Am fost întrebați dacă Lașcionov este scriitor moldovean. Este rus. Scrie în rusă despre Moldova. Nu știu unde trăiește. L-am întrebat pe moderator dacă scriitorul englez cu nume francez Le Carre este considerat scriitor rus pentru romanul Casa Rusia. Și deoarece n-am primit niciun răspuns, iar șefa delegației tot îmi spunea „Gheorghii, govori!” am expus următorul gând înțelept: „Limba rusă a încetat să fie un mecanism de promovare a literaturilor din fostele republici unionale. Scriitorii ucraineni sunt preluați și promovați de agențiile literare și editurile germane. Abia după aia apar în rusă”. După atâta înțelepciune am muțit. Am ascultat în cercuri private editorii și traducătorii ruși, ucraineni, bieloruși, letoni. Și armeni. Vorbeam aceeași limbă.

Complexul sportiv în care am fost cazați era în munți. A fost construit pentru echipa olimpică a URSS-ului înainte de Olimpiada din Mexico. Ca să se adapteze la înălțime. Spațiul imens de hoteluri, săli sportive, piscine nu a putut fi întreținut după anii 90. Armenii au lăsat în paragină toate edificiile olimpice și au construit un hotel nou. Unde au loc diferite conferințe, mai vin echipele sportive rusești pentru antrenamente, mai vine Valueev înainte de meciurile importante.

Nicolae Rusu, prozatorul, a vrut să vadă Casa de creație a scriitorilor armeni. Era la o oră de mers pe jos de hotelul nostru. Am fost. Am văzut-o. Am fost în bibliotecă. Printre toate cărțile armenești am dat de o traducere în armeană din anii 80 a unui roman de Samson Șleahu. E nevoie de norocul chiorului ca din sutele de cărți în armeană să dai de o carte a unui scriitor din RSSM.

Sărbătoarea traducătorului e inclusă în sărbătorile religioase de Biserica armenească. Mesrop Machtots (361 – 440), fondatorul alfabetului armean, este și unul dintre traducătorii Bibliei. Traducerea a fost atât de reușită încât în biserici și astăzi este utilizată.

Matenadaran, locul unde sunt păstrate manuscrisele Armeniei.

Matenadaran, locul unde sunt păstrate manuscrisele Armeniei.

Literele lui Mersop. De 1600 de ani. Câte un monument pentru fiecare literă.

Literele lui Mesrop. De 1600 de ani. Câte un monument pentru fiecare literă.

Sfârșit cu Sevanul în ploaie. Fotografii de Gheorghe Erizanu

Sfârșit cu Sevanul în ploaie. Fotografii de Gheorghe Erizanu

Gheorghe Erizanu