Emil Brumaru este la Chișinău.

A fost adus „botanistul fermecător” al literelor române. A venit ca un spion.

Stau și mă întreb dacă a venit pentru Tamariușka  „să-nvățăm latina până când,/Surâzând, oh, surâzând, ah, surâzând/ Vom avea, uimiți, același gând”? Sau a venit cu un ”blestem” „la o blondă eminesciană”, adus de Uniunea Scriitorilor din Moldova: „Crăpa-ți-ar curu-n două buci frumoase,/ Plesni-ți-ar pizda-n patru buze moi,/ Femeie, teleguță de mătase/ Cu roțile-nmuiate în oloi”.

Oricum, Tamaretelor, cel care a scris poeme pe aripile îngerilor, este la Chișinău. Indiferent, dacă l-a adus Mihai Cimpoi sau l-au coborât îngerii pe malul Bâcului.

„Nu trebuie, iubito, să te miri/ Că geamurile-s roase de zefiri…”

Gheorghe Erizanu