Au fost treisprezece texte. De literatură polițistă. Scrise în trei zile în Vila Verde de la Trebujeni. Inițiatori și coordonatori ai proiectului: Dumitru Crudu și Aurelia Borzin.

Textele au fost citite în ultima duminică, după amiază. După ce a fost găsită Camelia Vasilov. Una dintre autoare.

Mircea V.Ciobanu, criticul vehement al „prozei noi” și al lui Nicolae Dabija, a fost prezent în calitate de critic. La discuțiile precedente, cele de taină, de până la Trebujeni, Mircea V.Ciobanu era pregătit în calitate de victimă. Ar fi trebuit să fie personajul ucis în cele 13 proze polițiste. Dezmățul tinerilor prozatori a fost mai mare. Și l-au uitat pe Mircea V.Ciobanu la marginea prozelor.

Ei s-au lansat în texte cu spioni, cu operatori și crime de la CBS AXA (da, cei cu sondajele de opinie),  cu clanuri verzi, cu sinuciderea lui Dumnezeu, cu iepuri și ficat pe trotuare, cu vinovați căutați de tânărul scriitor cu un tricou cu inscripția „Al Padrino!”, cu mortul Andriușa, poetul satului, cu Alexandrina, fata care a văzut Londra în timpul actelor huliganice,  cu batista domnului profesor Vancu (nu are nimic cu poetul Radu Vancu), cu „Sânge negru”, cu „Două degete lipsă”, cu un boschetar și cu o proză pe care ar fi trebuit s-o citească Dumitru Crudu. Dar era prea târziu și l-am rugat să fie el victima. Și n-a citit-o. (Din informații demne de încredere, am aflat, că Dumitru Crudu avea trei caiete scrise. De mâna lui dreaptă. Cu un „c” caligrafiat mare și neglijent, cu un „a” care seamănă foarte mult cu celelalte 25 de litere ale alfabetului. Caietele erau de matematică. Scrisul era peste un rând. În rând încăpeau patru cuvinte.)

Cele treisprezece texte au fost scrise de cei care vin. Cei care vin sunt:

Ecaterina Bargan, Ion Buzu, Cătălina Bălan, Aura Maru, Dumitrița Parfente, Mihai Felea, Carolina Vozian, Diana Bârsan, Maria-Paula Erizanu, Camelia Vasilov, Andrei Doșa, Naomi Ionică, Aurelia Borzin și Dumitru Crudu. Nu e nicio greșeală. Sunt paisprezece autori. Doi au scris la patru mâini un singur text.

Evenimentul a fost susținut de Direcția Cultură a Primăriei Chișinău. Cei paisprezece autori au venit din diverse puncte geografice.

Eu am fost să beau o cafea. Mâinile sunt ale mele. Ibricul este proprietatea Vilei Verzi. Fotografia este a unui distins director de revistă cu multe pagini din Chișinău.

Gândurile sunt ale lui Mircea V.Ciobanu. Uitat la marginea prozelor polițiste de cei care vin.

Gheorghe Erizanu