Uneori, contabilul-șef al Editurii Cartier vorbește în rusă. Cu mult suflet. Cu mult nerv. Și foarte mult timp. La telefonul fix. Să fie legat de loc.

Toată editura știe. Roma vorbește cu duduia de la Statistică. E alta decât cea de data trecută.

El explică încă odată că editura a fost băgată la capitolul Industrie. Ca producător. Tot de către Statistică. Oricum e mai bine așa. Ani buni am fost la capitolul Construcții.

Mai departe explică lung-lung diferența dintre o editură și o uzină. Dintre produsul unei edituri și produsul unei uzine.

Apoi explică despre plan. Duduia e foarte insistentă și cere un plan de producere. Și să dea bine la statistică. Planul. Republica Moldova trebuie să arate foarte bine. Statistic.

Apoi încearcă să explice noțiunea de carte. Ceea ce înțelege duduia, de fapt, e altceva. În Industrie editura produce cărți. Dar cărțile sunt diferite. Nu pot avea toate un singur preț. Au titluri diferite. Tiraje diferite. Volume diferite. Mod de legare diferit. Drepturi de autor diferit.

Statistica este foarte importantă. Duduia care stă pe un scaun sovietic, cu număr de inventar; la o masă maro, cu număr de inventar; într-un birou cu geamuri cu zăbrele, cu număr de inventar; cu potos, acea plantă miraculoasă care supraviețuiește tuturor fitoterminatorilor și regimurilor, numită în popor, simplu: liană, prins cu pioneze de peretele vopsit într-un roz komunist, cu număr de inventar; cu un telefon cu disc, de culoarea laptelui cu cafea, cu fir în spirală, care a fost cândva alb, cu număr de inventar și cu un fund mare, fără număr de inventar; acea duduie e sigură, și sunt aproape de acord cu ea, că Republica Moldova este ea. Statistic vorbind.

În afara cifrelor nimic nu există. Nici Industrie. Nici Construcții. Nici carte. Nici Roma. Nici Republica Moldova.

Doar un fund mare. Cât o statistică.

Gheorghe Erizanu