Duminică, 28 iunie, eu votez Dorin Chirtoacă. În turul doi. Pentru Chișinău.

Decât să fiu canalie, mai bine rămân prost.

Prefer să fiu prost printre proștii mei decât să fiu numit „măi, daun” și „bâki” de către șmecherii lor. Care vor deveni foarte agresivi în patru ani de mandat roșu. Și-l vor depăși în aroganță pe Dorin Chirtoacă.

Dorin Chirtoacă va rămâne o mare dezamăgire pentru Chișinău. Dar după încă patru ani.

Opțiunea Carol Schmidt. E frumoasă. Romantică. Bună. Dar pentru alt scrutin.

Înroșirea nordului Republicii Moldova de către Renato Usatâi e un amalgam dintre

1) „vejlivâi celovecik” al unui birou marginal din Kremlin;

2) „polojeneț” pentru nordul RM;

3) asul din mânecă pentru șantaj și presiune asupra Occidentului (printr-o eventuală transnistrizare a nordului RM prin Usatâi) pentru obținerea unor dividente de siguranță personală pentru guvernatorul Moldovei.

Duminică va fi 28 iunie. Probabil, anul 2015.

A fost odată ca niciodată o poveste de succes. Republica Moldova: septembrie 2009 – vara 2014. Cu oameni săraci. Cârcotași. Cu un hanat al judecătorilor. Cu justițiarii DA. Cu liberalii încăpățânați. Cu un PLDM decimat și napoleonizat. Cu un PD șmecher care joacă șah pe un sâmbure de răsărită. Cu un oligarh. Cu o ghindă care se vrea oligarh. Cu un platon care te cheamă la „alba câștigă, neagra păgubește” în sistemul bancar și cel al asigurărilor. Cu un voronin îmbătrânit în moldovenismul primitiv. Cu socialistul dodon adus via Kremlin din Avarul lui Moliere. Cu structuri ale statului care lucrează pentru unul sau două SRL-uri. Cu un comisionar care din când în când vine și oferă sfaturi.

Și cu noi, proștii, care am mai rămas.

Gheorghe Erizanu