El este pensionar și profesor de biologie. Într-un sat unde glodul dă peste ocoale. Dimineața dă la vaci, oi, păsări. Schimbă galoșii pe pantofi. Își pune cravata pe care o are din anii 80. Și se duce la lecții. Are 73 de ani și 48 de ani de când e profesor în acest sat. Are o pensie de 1080 lei. În fiecare an, cu câteva săptămâni înainte de începerea anului școlar, este rugat de directorul școlii să mai rămână. Să mai ia niște ore. Tinerii profesori care ar fi trebuit să-i ia locul au plecat după prima toamnă rurală.  Iar cea care a rămas, doamna profesoară,  va intra în concediu de maternitate. La anul va fi unicul profesor de biologie din liceu. După lecții are de curățat via din dealul Berdeului. Seara, după ce va pune strujeni în sobă, se va pregăti pentru lecțiile de mâine.

O dată în lună se duce la poștă pentru a-și ridica pensia. Dacă va reuși.

El are 42 de ani. Și el este pensionar. De 4 ani. Are o pensie de 1800 de lei. Profesorul de biologie i-a predat pe timpuri ceva cu stalactite. Sau stalagmite. Nu mai ține minte. Abia a terminat școala. A fost polițist. S-a pensionat în grad de sergent. Primește suplimentar 300 de lei pentru participare la conflictul de pe Nistru. Cât a fost polițist statul i-a achitat gazda. Înainte de pensionare s-a căsătorit la Chișinău cu doamnă cu casă, copil și fără vicii. Este un telespectator fidel. Nu contează canalul. De două ori pe săptămână pleacă la serviciu. Într-o unitate de pază privată. Salariul este confidențial. După serviciu trece pe la magazin pentru a se alimenta pentru următoarele 3 zile. Greșit. De obicei, soția face cumpărăturile. Acasă îl așteaptă televizorul.

O dată în lună se duce la poștă pentru a-și ridica pensia. Ca o corvoadă.

Gheorghe Erizanu