În 1972 apărea Săgeți, de Petru Cărare. Într-un tiraj de 14 mii exemplare. Cartea a fost în vânzare două săptămâni. Suficient ca să ajungă în biblioteci personale. Un ideolog de partid și-a dat seama că Jungla capitalismului e chiar Grădina comunistă. Și cartea a fost retrasă din vânzare. Și dată la topit.

Start

Cei slabi vor să omoare.

Cei fără glas – să cânte.

Șchiopii – vor să danseze.

Și muții – să cuvânte.

Oaspete nepoftit

Noi avem un hoț în casă,

Noi cu hoțul stăm la masă –

Ne-a ieșit mai ieri în cale

Cu idei și cu pistoale,

Și-acum să ne ia se-ndură

Și bucata de la gură.

Și-ncă altă noutate:

Ești dator să-i spui și frate.

Dar să-i dai în loc de pită –

Un calup de dinamită!

Dați-mi

Dați-mi ochelarii voștri colorați,

Să văd și eu lumea cum vreți voi s-o văd.

Dați-mi urechile voastre de fier,

Să pot auzi ce vă place vouă s-aud.

Dați-mi limba voastră, bandă de magnetofon,

Să pot repeta cuvintele voastre.

Dar mai bine dați-mi altă lume,

Cu late priveliști

Și alte sunete.

Atât. Celelalte sunt în Săgeți, ediția a IV-a, în Cartier popular. În curând. Într-un tiraj de piață românească de 2019: 500 exemplare. Reintrăm în jungla deasă a capitalismului. După 50 de ani. Iarăși.

 

 

 

Gheorghe Erizanu