Cu cât e mai puțină democrație cu atât se vorbește mai mult despre politică. Politicul începe nefiresc să domine viața noastră. Viorica M., regizorul, care l-a înțeles pe Hamlet după ce a văzut spectacolul Luminiței Țâcu, mi-a spus că va citi acest blog doar dacă voi vorbi despre politică. Politica mă interesează doar atunci când îmi umbrește câmpul meu de libertate. Umbra brazilor din fața fostului Comitet Central m-au acoperit. Dar acu mă deranjează mai tare tobele lui Garik, percuționistul Trigonului, care repetă cu un etaj mai jos, decât politica moldovenească. Are o plăcere sadică să bată în toate tobele Chișinăului odată. Și este bun. Noroc că sunt afon. Iar când îmi aduc aminte că fiică-mea a bătut și ea tobele, umbra brazilor din fața CC-ului îmi par o carte poștală, aruncată de poștaș într-o cutie care n-a mai fost deschisă din 2001.

Gheorghe Erizanu