Lucrăm la ultima carte a lui Ion Druță: Despărțirea apelor. E un volum de peste 400 de pagini despre cărțile, perioadele de creație ale celui mai important prozator al literaturii române din Basarabia. Volumul conține documente, scrisori inedite din arhiva personală. E o carte vie, care se scrie chiar în aceste zile. Ultimele completări au venit pe 29 martie. Și e despre aceste zile. E scrisoarea unei profesoare din părțile Floreștilor și răspunsul lui Ion Druță, de la Moscova.

Ion Druță, lucrând la Frunze de dor, anii 50, Chișinău


Bună seara, Dragă Maestre.     

Ora la care Vă scriu e foarte târzie, dar somnul nu vrea să vină. S-au adunat prea multe griji în ultimul timp, prea multe încercări la care suntem supuși și de care nu suntem pregătiți, mai cu seamă emoțional.Încercăm să ținem piept, să facem față, dar e greu…   

Copiii sunt în vacanță forțată de două săptămâni și școala, ca instituție, a trecut acasă la profesor și la elev. Este incredibil de greu pentru toți: părinți, copii, profesori. Lecția veritabilă înseamnă profesorul și elevii lui într-o sală de clasă, nici cele mai avansate tehnologii în domeniu nu vor putea vreodată să substiuie această formulă sacră.   Nu o să Vă vorbesc despre situația din țară sau din lume. Îmi doresc foarte tare să Vă știu ocrotit în aceste timpuri. În acest context, Vă doresc multă, multă sănătate. 

Să Vă păzească Bunul Dumnezeu !                                               

Cu profund respect și gânduri de bine, Nadia Munteanu

Rădulenii Vechi, Florești, 27 martie 2020

Dragă Nadia!     

Mulțumesc pentru mesajul tău îndurerat. Nu-ți chinui sufletul în pustiu. Suntem în plin război cu un dușman sălbatic, viclean, necunoscut și necruțător.  Vivo et muerte — viața sau moartea, această străveche  lozincă a devenit peste noapte actuală ca nici odată. Într-o asemenea situație, natural, economia, cultura, școala, biserica  și în genere  toată orânduirea  noastră de până acum este eliminată din circuitul său obișnuit. Peste întreaga omenire  planează două întrebări capitale — cât o să țină și cât ne va costa.   

Să mă ierte Dumnezeu, dar în această tragedie eu aș prevedea și ceva pozitiv. Evident că lumea nu va putea supraviețui dacă nu va deveni o singură familie cu o singură forță conducătoare. Această ipoteză până mai ieri părea absolut nerealizabilă,  dar iară că apare o rază de lumină în capătul tunelului nostru. Coronavirusul a început a roade din orgoliile statale,  din ifosele naționale și rasiale,  fără a face vreo diferență între cei bogați și cei sărmani,  între cei singuri, neputincioși și mai dregători ai lumii.   

Firește, bine ar fi ca elevii voștri să știe  cât a domnit în Egipt Ramses al III-lea și cine a pornit războiul  rozelor  pe insulele britanice dar, chiar dacă și nu vor însuși materialul, azi principalul e să fie ei vii și sănătoși, împreună cu rudele sale și, firește, împreună cu învățătorii săi.   

Domnul să vă aibă pururi sub ramura bunăvoinței Sale.                                     

Ion Druță 

Moscova,  29 martie 2020

Gheorghe Erizanu