Dragostea de carte a moldovenilor e ca dragostea pompierilor pentru întocmirea proceselor-verbale. Le facem pentru bifă. Noi avem dreptul la semnătură. Și semnătura noastră vă taxează.

Depozitul legal sunt exemplarele din fiecare tiraj pe care editorul le oferă din contul lui pentru patrimoniul și arhiva națională.

Până în 1995 editorul oferea trei exemplare. După aia au fost introduse 7 exemplare. Ele sunt repartizate astfel:

Camera Națională a Cărții – 1 exemplar,

Biblioteca Națională – 2 exemplare,

Biblioteca AȘM – 1 exemplar,

Biblioteca Universității din Bălți – 1 exemplar,

Biblioteca Națională pentru Copii/ Biblioteca Universității Agrare/Biblioteca ASEM/Biblioteca tehnică (după domenii) – 1 exemplar,

Ministerul Culturii – 1 exemplar.

Iubitorii de carte din Moldova mai vor o dijmuire suplimentară cu 3 exemplare pentru alte biblioteci.

Ca un prost care face carte am o întrebare naivă: în ce birou al Ministerului Culturii se păstrează depozitul legal? Dacă în Republica Moldova anual apar peste 2000 de titluri, fiecare titlu costă circa 20 de lei (un preț minim), atunci apare o sumă anuală de 40 000 lei. Ea este pe undeva prin birourile Ministerului Culturii sau doar în articolele din Codul penal?

Ca un prost care face carte mai am o întrebare naivă: dacă înmulțim 40 000 de lei cu 7 (numărul de exemplare din depozitului legal) obținem 280 000 lei. Aceasta este subvenția editorilor pentru Ministerul Culturii. În fiecare an.

Ca un prost care face carte mai am o întrebare naivă: dacă în proiectul de modificare a legii activității editoriale se propune comasarea Camerei Naționale cu Biblioteca Națională, atunci de ce depozitul legal se mărește? Poate e de ajuns și două exemplare.

Dar sunt un prost. Și fac cărți. Iar grija pentru carte o poartă Ministerul Culturii.

Gheorghe Erizanu