Se spune că așa zice sondajul. 80 la sută nu au luat în mână o carte de 4 săptămâni. Nu l-am citit.

De ce? Așa aș fi fost întrebat în Țara lui Dogaru.

Pentru că:

1. Îi obligăm pe părinți să cumpere cărți (pentru copiii de grădiniță) ale șefilor de direcție educațională. Este literatură obligatorie.

2. Îi obligăm pe copiii din primare să cumpere cărți de lecturi ale acelorași șefi de direcție educațională. E literatură obligatorie.

3. Îi obligăm pe copii să citească texte înlemnite. Ele plictisesc până și învățătorul. Dar e literatură obligatorie.

4. Învățătorul este încremenit în textele înlemnite pe care le-a învățat și el în școală și la universitate.

5. Pofta de lectură pentru fiecare elev o deschide o altă carte. Nu există o carte magică pentru toți.

6. Ultima carte pe care a citit-o învățătorul/profesorul a fost cea de la universitate. Era cartea de poezie a unui lector universitar. Și a fost obligat s-o cumpere și s-o citească.

7. Ultima carte a profesorului universitar a fost citită pe când era tânăr. Și era în fața tezei.

8. Bibliotecile au achiziționat cărți subțiri. Ca din puținii bani pentru cărți să aducă pe rafturi mai multe exemplare.

9. Premiile literare se dau de ochi frumoși. Copilul nu poate încă înțelege (mai târziu se va dumeri) de ce o carte proastă este considerată bună și e premiată.

10. Rubricile culturale din presă se apleacă iute la știri despre femeile cu sâni mare care cheltuiesc mai mult decât femeile cu sâni mici care cheltuiesc mai puțini bani. Nu pe cărți. Pe haine, bijuterii.

11. Emisiunile tv dedicate cărților au fost la ore criminale (dimineața devreme sau după miezul nopții).

12. Evenimentele culturale nu sunt știri. În știri intră criminalii, politicienii și merele.

13. E axiomă: produsul nostru de export este vinul, nucile, merele & perjele. Nimeni nici nu bănuiește că la export poate figura și cultura.

14. Dacă statul majorează substanțial salariile atunci ele trebuie să fie ale judecătorilor & polițiștilor. Educația și cultura e la coadă.

15. Trebuie să luptăm cu criminalii și corupția. Nu avem timp de educație și cultură.

16. Trebuie să luptăm cu rușii și mârlanii. Nu avem timp de cultură și educație.

17. Investim în biblioteci. Reparăm acoperișul. Cu ardezie. Vopsim. Cu vopsea. Cumpărăm mobilă. Cumpărăm computere. Și uităm să cumpărăm cărți.

18. Așteptăm ca cineva să ne dăruiască cărți. Băsescu. Ponta.

19. Mai avem niște șmecheri care au crezut că dacă vând carte plus ziar, atunci ei vor fi fruntea. Așa au scos puținii cititori din librării. Așa au ucis și ziarul, și cartea. Într-un timp foarte scurt.

20. Prețul cărții e mare. Va fi și mai mare. Și e corect. Incorect este salariul mic.

Editorul se va plânge în continuare. El nu este în stare să vândă nici caviar. La preț de 10 cenți. Zice Puzzo.

Iar noi ne aducem aminte că moldovenii nu citesc în noiembrie. În fiecare noiembrie. După sondajul IPP. Apoi uităm un an de asta.

Partea bună a sondajului e că avem 80 la sută de moldoveni cu inteligența virgină. Neexploatată. Proaspătă!

Și mai e ceva. Moldovenii niciodată nu răspund pe bune la chestionare. De la Ștefan cel Mare încoace. Nu-i credeți că n-au citit o carte în ultima lună.

Moldovenii e șmecher. Cum ar zice oltenii.

 

Gheorghe Erizanu