Arhiva pentru: ianuarie, 2012

« Însemnări anterioare

Acești funcționari care ne conduc

marți, ianuarie 31st, 2012

Sunt 30 de mii. În Republica Moldova. Cu acte în regulă. Cu legitimații, cu salarii, cu birouri, cu telefoane, cu internet, cu mașini negre, cu permise speciale, cu facebook, cu odnoclassniki. Ăsta este aparatul. Birocratic. Ei își spun funcționari publici. Administrează un teritoriu de 0,0338 milioane kilometri pătrați cu o populație de 3,5 milioane de locuitori.

Câte un funcționar public pentru 116 cetățeni.

Câte un funcționar public pentru 1,12 kilometri pătrați de teritoriu.

Erau 3 mii. În Marea Britanie. N-aveau internet, n-aveau telefoane, n-aveau mașini. Și administrau un imperiu de 20,9 milioane de kilometri pătrați cu 450 de milioane de locuitori.

Câte un funcționar public pentru 150 000 de oameni.

Câte un funcționar public pentru 7000 de kilometri pătrați.

Așa spun unele cărți. În engleză. Imperiul de Niall Ferguson. 3000 de birocrați care au administrat cel mai mare imperiu pe care l-a avut lumea. Și au schimbat lumea.

Dacă facem un calcul, atunci Republica Moldova ar putea fi administrată de 23 de Johni. Și o  Regină Victoria. Mică-mică. Încă în embrion.

Etichete: , , , ,
Publicat în Vărul Shake | 11 Comentarii »

Negru Vodă

luni, ianuarie 30th, 2012

THOCOMERIUS – NEGRU VODĂ, un voievod de origine cumană la începutul Țării Românești de Neagu Djuvara (Editura Humanitas, 2011)

Neagu Djuvara este împotriva unei istorii românești „cosmetizate”. Este împotriva unei „mentalități că unele fapte sau aspecte din trecutul național trebuie minimizate sau chiar de-a dreptul ocultate, pe când altele, considerate mai onorabile sau glorioase, trebuie umflate peste măsură, în apreciere sau în stil”.

Cartea „Thocomerius – Negru Vodă”, apărută în primă ediție în 2007, i-a făcut pe ziariști să titreze „Vin cumanii”.

Istoriografia română neagă sau uită originile cumane ale lui Basarab Întemeietorul. Nicolae Iorga scria într-un articol din 1927: „Numele (Basarab) e cuman. Dar numai numele?”Marele istoric nu mai repetă întrebarea în monumentala Istorie a românilor apărută zece ani mai târziu.

După Neagu Djuvara:

-         Thocomerius, primul voievod al Țării Românești, face parte din triburile cumanilor negri;

-         Pecenegii și cumanii sunt triburi distincte. Pecenegii au fost mai puțin organizați și mai sălbatici decât cumanii. Pecenegii au reușit să-i împingă pe unguri în câmpia Panoniei. Ungurii au reușit să-i învingă, cu ajutorul cumanilor, pe pecenegi în bătălia de la Lebunion din 1092. Cumanii le preiau locul în spațiul carpato-dunărean. Cumanii din spațiul sudic al Ucrainei de azi se numesc cumani albi, cumanii din Muntenia sunt cumanii negri. Cumanii sunt identificați cu celebrii polovțî care erau într-un război permanent cu cnezatele rusești;

-         Thocomerius, Basarab Întemeietorul, Alexandru Nicolae, primii voievozi munteni sunt catolici. Abia Alexandru trece sub suzeranitatea Bizanțului, luându-și numele și de Nicolae.

Așa spun cărțile.

(Cartea zilei, Publica TV)

Etichete: , , ,
Publicat în Vărul Shake | 9 Comentarii »

Dan Dungaciu: Basarabia e România? Ultima carte

vineri, ianuarie 27th, 2012

Profesorul Dan Dungaciu spune că Guvernul de la Chişinău a încercat să se pună bine şi cu Uniunea Europeană, şi cu Federaţia Rusă, neînţelegând că această atitudine i se va întoarce împotrivă.

Printre puţinii, dacă nu singurul expert al României pe zona spaţiului ex-sovietic, profesorul Dan Dungaciu nu vede cu ochi buni ezitările Guvernului de la Chişinău de a porni hotărât în direcţia Bruxelles-ului. Întorcând mereu capul spre Moscova, preşedintele interimar Marian Lupu şi premierul Vlad Filat riscă să piardă complet sprijinul populaţiei şi să trimită Republica Moldova, pentru multă vreme, în sfera de influenţă rusească.

Dan Dungaciu este credibil în ceea ce spune şi prin prisma experienţei acumulate „pe teren”, în calitate de consilier al fostului preşedinte interimar Mihai Ghimpu (lider al liberalilor prooccidentali de la Chişinău). Invitatul de astăzi „La masa Adevărului” nu ocoleşte nici temele ce privesc Ungaria, mai ales că interesele pe termen mediu şi lung ale unora dintre vecinii noştri se intersectează adesea. Şi asta se întâmplă, din nefericire, fără ca noi să băgăm de seamă, fiind prea ocupaţi să consumăm energii în dezbateri sterile.

(mai mult…)

Etichete: , , ,
Publicat în Dosar | 4 Comentarii »

eBookul Cartier de pe iBookStore

joi, ianuarie 26th, 2012

Digitalul roman „Țesut viu. 10 x 10” al lui Emilian Galaicu-Păun a fost acceptat și pus în vânzare pe iBookStore. Iar când prietenii  internauți au făcut trimitere la el, cei de la iBooksore l-au scos de pe raftul virtual.

Sunt condamnat la explicații.

iBookStore e un butic cu menire de librărie din molul iTunes al lui Apple. Deoarece suntem români complicați și chiar încercăm să respectăm cumpărătorul nostru cu acel „Cărțile Cartier sunt în toate librăriile bune” am ales cel mai bun loc pentru cartea digitală: iBookStore. Motivele filozofiei lui Jobs le-am explicat mai demult. Le repet: cartea digitală din iBookStore nu are restricții la numărul de tablete de utilizare. Spre deosebire de cărțile cu DRM (limitate la 6) care sunt pe celelalte platforme de vânzare.

Primul ebook Cartier a fost „Sex & perestroika” de Constantin Cheianu. La ancheta iBookStore în dreptul solicitării „limbă” am dat „english”. Româna nu există în opțiuni. Și a mers. În cazul romanului lui Alexandru Vakulovski „157 de trepte spre iad sau Salvați-mă la Roșia Montană” am făcut același lucru. Dar n-am reușit să adormim vigilența santinelei digitale. Și ei au modificat: „Romanian, Moldavian, Moldovan”. Același lucru s-a întâmplat și cu „Florile dalbe”.

După scrisori, scrisori cei de la iBookStore ne-au spus să completăm pentru „Țesut viu” în dreptul solicitării limbă cu abrevierea „rom” din codul ISO. Și, în prima fază, romanul în română a lui EGP, apărea cu „Romany”. În același „Codes for the Representation of Names of Languages” această abreviere este urmată și de noțiunea „tsigane”.

Au fost scrisori, scrisori. Explicații, explicații. Cărțile digitale Cartier și, de fapt, toate cărțile digitale românești, care vor ajunge cândva  la codul „rum/ron”, conform ISO 639-2,  sau „ro”, conform ISO 639-1, vor apărea cu mențiunea limbilor „română și moldovenească”. Asta n-o putem schimba. Și nici nu putem adormi vigilența santinelei digitale. Și nici nu putem să-i explicăm științific că e vorba doar de limba română. Suntem români complicați. Cu cod ISO rum/ron și ro. Dar cu română și moldovenească.

Etichete: , , , , , , , , ,
Publicat în ZZ | Fără comentarii »

Nogai

miercuri, ianuarie 25th, 2012

Nogai a cerut dela Tohta executarea unui mare număr de noiani ai Hoardei de Aur pe care îi considera adversari ai săi. Tohta a îndeplinit această cerinţă, slăbindu-şi astfel foarte mult poziţia sa. Dar curând Tohta a găsit destulă putere şi bărbăţie pentru a se ridica împotriva favoritului. S-a găsit cu uşurinţă un motiv pentru aceasta. Nogai dăduse ospitalitate emirilor răzvrătiţi (begi\ noiani), care fugiseră de la Tohta. Între Nogai şi Tohta au început ostilităţile, care s-au terminat după lupte aprige şi îndelungate, nu numai prin nimicirea trupelor lui Nogai, dar chiar prin uciderea lui, în anul 1300.

Facem pentru prima dată cunoştinţă cu Nogai pe vremea lui Berke-han, atunci când Nogai, datorită strânselor sale legături de rubedenie la curtea hanului şi datorită conducerii iscusite a trupelor mongole, s-a ridicat la una din cele mai înalte demnităţi în stat.

Timp de patruzeci de ani Nogai a jucat un rol atât de considerabil în viaţa mitică a Hoardei de Aur, încât suveranii străini îl considerau drept han, îi trimiteau soli şi daruri bogate, îi întâmpinau pe trimişii săi ca pe nişte soli împărăteşti etc.

Oficial, Nogai era doar comandant al unei mari unităţi militare şi conducea regiunile occidentale ale Câmpiei Cumane. Primind pe vremea lui Tohta (1290) și Crimeea.

După Rukh ad-Din Baibars, „Nogai a fost timp îndelungat conducătorul hoardei, dispunând după bunul său plac de hani”.

De ce Nogai, care era atât de puternic, n-a luat pe faţă puterea în mâinile sale şi nu s-a proclamat han?

Nu este greu să înţelegem acest lucru, dacă ne dăm seama de concepțiile politice ale mongolilor. Imaginea lui Ginghis-han era încă puternică.

Așa se spune într-o carte de istorie.

Etichete: ,
Publicat în Dosar | Fără comentarii »

Un român complicat

marți, ianuarie 24th, 2012

Azi au intrat în Librăriile Cartier o serie de cărți editate de Asociația Națională a Tinerilor Istorici din Moldova.

Din Viața cotidiană în orașul Chișinău la începutul secolului al XX-lea (1900 – 1918) de Lucia Sava:

„Nu există deocamdată date sistematizate referitoare la mentalitatea basarabenilor la răscrucea secolelor XIX – XX. Cu toate acestea, străinii care au cunoscut Basarabia curând după 1812 „laudă simplitatea, statornicia în credințe strămoșești, curajul față de moarte și supunerea față de autorități”.

„Aflându-se la Chișinău cu două zile înainte de Unire, acesta (Alexandru Margiloman, prim-ministru al României) scria: „Viața începe la ora 11, se lucrează până la 3. Se prânzește lung, mult, încet, fumând…”

„Nicolae N.Alexandri, membru marcant al Sfatului Țării, scria cu referire la influiența pe care a avut-o procesul de rusificare asupra mentalității basarabeanului: „Geniul slav este geniul care îl caută în permanență pe Dumnezeu, reflectat atât de bine în literatura rusă și care ne-a molipsit și pe noi. Din aceste considerente, basarabeanul nu mai este român simplu, ci un român complicat”.

Cum arăta Chișinăul, ce mânca, cum se distra, cum se îmbrăca și ce se purta, cum muncea, cum citea, cum bea și ce bea, ce fuma și cât costa fumatul, ce impozite plătea cu o sută de ani în urmă? Care era transportul urban? Cine avea grijă de ceasul din Arcul de Triumf? Cine erau hoții târgului? Ce se fura și cum se fura?Cine erau locuitorii Chișinăului?

Eu am avut o duminică frumoasă. Cu zăpadă, foc în cămin și o carte pe măsură.

Etichete: , , , , , , ,
Publicat în ZZ | 20 Comentarii »

Ursul. Istoria unui rege decăzut

luni, ianuarie 23rd, 2012

URSUL. ISTORIA UNUI REGE DECĂZUT de Michel Pastoureau. Traducere din franceză de Emilian Galaicu-Păun  (Editurile Cartier, 2008)

Regula generală, arareori încălcată, vrea ca regele să fie întotdeauna cel mai puternic. În Africa e vorba de leu, elefant sau rinocer. În Asia: leu, tigru sau elefant. În America: vultur, urs sau jaguar. În Europa a fost ursul.

Inițial, unii istorici, vorbesc de o religie a ursului.

Grecii l-au introdus în mitologie. Fiica regelui Arcadiei, Calisto, care era de o frumusețe extraordinară, făcuse jurământ de castitate și vâna împreună cu prietena ei Artemis, sora geamănă a lui Apollo, fiica lui Zeus, zeița vânătorii.

Într-o zi, spune legenda, Zeus o văzu și se îndrăgosti de Calisto. Luă înfățișarea lui Artemis și se uni cu ea. Fata rămâne grea. Furioasă, când a aflat, Artemis trage în Calisto cu o săgeată. Astfel o eliberează de copil. Și o transformă în ursoaică. Calisto rătăcește prin munți sub înfățișare animală. În timp ce fiul ei, Arcas, crește și devine rege al Arcadiei. Într-o zi, fiind l-a vânătoare, o întâlnește pe mama sa, metamorfozată în ursoaică. Este gata s-o ucidă. Zeus, pentru a evita o asemenea crimă, îl preface pe Arcas în ursuleț. Apoi îi urcă pe ambii pe bolta cerească. Unde devin două constelații: Ursa-Mare și Ursa-Mică.

Masacrarea fizică a urșilor în perioada lui Carol cel Mare se datorează, mai degrabă, venerării ursului de către europeni din perioada religiilor păgâne decât fricii de urs. Ursul era cel mai important rival al lui Christos. Biserica creștină a fost cea care l-a ucis inițial pe urs. Iar cavalerii l-au eliminat din heraldică. Înlocuidu-l, în secolul XIII, cu un animal imaginar, de pe alte pământuri, leul.

Așa spun cărțile.

După Cartea zilei, Publika TV

Etichete: , , , , , ,
Publicat în Vărul Shake | Fără comentarii »

Decembrie. Topul cărților nevândute

vineri, ianuarie 20th, 2012

1. Intelectualii de Paul Johnson, Editura Humanitas, 2002

2. Imprimatur de Monaldi & Sorti, Editura Humanitas, 2004

3. Prins de Petru Popescu, Editura Gramar, 2004

4. Înainte de tăcere de Ernesto Sabato, RAO, 2005

5. Parfum de femeie de Giovanni Arpino, Humanitas, 2005

6. Suntem prea buni cu femeile de Raymond Queneau, Editura Paralela 45, 2005

7. Misterul catedralelor de Fulcanelli, Editura Nemira, 2005

8. Cuvânt înainte la o viață de scriitor de Alain Robbe-Grillet, Editura Cartier, 2006

9. Dincolo de limite de Salman Rushdie, Polirom, 2006

10. Mi se spune Capucin de Daniil Harms, Polirom, 2007

Etichete: , ,
Publicat în Dosar | 4 Comentarii »

Sunt vinovat

joi, ianuarie 19th, 2012

Luni, 16 ianuarie, la Leogrand-ul din Chișinău, Horia-Roman Patapievici și-a ținut conferința Eminescu. N-am înțeles niciodată de ce Patapievici a fost catalogat de unii ca „detractor al lui Eminescu”. În lanțul viziunilor și filozofiilor inteleghenției românești Horia-Roman Patapievici este verigă în lanțul Eminescu – Eliade – Noica – Patapievici.

A revenit la Eminescu odată cu publicarea ineditelor în 1989 de Creția, apărute ulterior în Manuscriptum în anii 90. Ineditele au fost incluse în cele 3 ediții Eminescu de la Cartier.

Și m-am simțit bine.

„Obiectivitatea este dragoste”. E citat din memorie. De la conferința Horia-Roman Patapievici. Mi-am adus aminte de el marți, 17 ianuarie, în subsolul teatrului Spălătorie. Era premiera Clean History de Nicoleta Esinencu. Cu Veaceslav Sambriș, Doriana Talmazan, Irina Vacarciuc. Un spectacol document despre Holocaustul de la periferie. Suntem un popor care am evitat să ne asumăm vina colectivă. Pentru ceea ce am făcut. Nu a fost nimic eroic. Nimic patriotic. Nimic înălțător. Ucideam evrei ca să le luăm hainele. Intram în casele evreilor ca să le luăm farfuriile și pernele. Le vindeam apă pentru a face bani.

Și m-am simțit prost. Și vinovat.

Etichete: , , , , , ,
Publicat în ZZ | 17 Comentarii »

După răscrucea Sorocii

miercuri, ianuarie 18th, 2012

Fulguia. Mașini puține pe traseul Orhei – Bălți. După răscrucea Sorocii, în câmp deschis, erau trei mașini staționate pe carosabil. Probabil, era un Mercedes negru și două BMW-uri negre. Un bărbat robust, de fapt, era chiar mare și gras, făcea semne disperate pentru a opri vreo mașină. Am oprit. Am tras pe dreapta. L-am văzut în retrovizor. Era tuciuriu. Cu mustăți. Cu ochi mici. Negri. S-a apropiat de geamul pasagerului din față. Am coborât geamul. Mai bine de un sfert.

- Parlare italano? Mî iz Italii. Ne mogli zapravitsea v Ukraine. Tam card ne rabotaet. Ne mogli pomoci na benzin?

Și-a scos ghiulul. Propunându-l la schimb. Era galben. Mare. Avea ceva de bleah. Și n-avea nimic de aur. Dar era ghiul.

Un suflet cu mai mulți bani din mașină mi-a zis că îi poate da o sută de lei. Eu, cu 51 de lei în portmoneu, am zis dictatorial că-l achit eu. Cu 50 de lei.

Am refuzat ghiulul. I-am dat 50 de lei. Am închis geamul și am plecat. El a mai zis ceva în rusă. Nu mă mai interesa.

L-am văzut în retrovizor. Oprea o altă mașină.

Etichete: ,
Publicat în ZZ | 6 Comentarii »

« Însemnări anterioare
Facebook Urmăreşte-ne pe Twitter Abonează-te la RSS

Blog din Moldova