Arhiva pentru: decembrie, 2011

« Însemnări anterioare

Editura Cartier. Anul 2011

vineri, decembrie 30th, 2011

Am scos 61 de titluri. Mai puțin ca anul 2010, unde am avut 98. Într-un tiraj total de 195 980 exemplare. Cu o sută de mii mai puțin ca anul trecut. Am majorat tirajul mediu pentru un titlu. În 2011 avem 3500 de exemplare. Față de peste 3000 anul trecut.

Din cele 61 de titluri avem 5 ediții digitale. Sunt primele ebookuri Cartier. Primul ebook Cartier a fost acceptat de iBookStore la 3 noiembrie 2011. E vorba de „Sex & Perestroika” de Constantin Cheianu.

În 20 decembrie am închis librăria Casa Cărții.

Din toamna anului 2010 până în martie 2011 am avut control fiscal planificat. Așa am fost mințiți noi. Nu era planificat. Era organizat. Dacă n-au fost rezultatele necesare pentru iubitorii de cultură, atunci au mai fost schimbate două echipe de inspectori fiscali. Și trimiși la control repetat. Și după aia a mai fost un control repetat. Când am înțeles că deja e bătaie de joc.

În primăvară Ministerul Educației nu a acceptat în concursul de manuale Romăna, clasa a II. Nici n-a fost evaluată. Centimetri pătrați ai experților de la Minister nu coincideau cu centimetrii pătrați ai poligrafiștilor.

În 27 mai niște iubitori ai culturii și niște mari iubitori ai democrației în Republica Moldova au zis că e bine să facă ceva care nu e în legislația Republicii Moldova. Și au făcut. Pe 20 iunie. Ulterior avea să intre în uzul politic RM cu noțiunea de „raider”. N-am înțeles prin ce-i atractivă o editură atunci, când poți lua bani de la bănci. Chiar nu intră în capul meu.

În toamnă am aflat că sunt și judecători onești. La Curtea Supremă de Justiție. Avocatul a explicat prin noroc. Așa a fost să fie. Pe 23 decembrie am scos de sub sechestru ceea ce în vară s-a făcut în decurs de 60 de minute: ridicarea unui avocat din pat, pledoaria lui, scrisoare cu dată trecută, decizie judecătorească, sechestru pe tot aerul Cartierului.

Așa arată 2011. Pentru Cartier. Cu un Dumnezeu, care, uneori, ne iubește.

Mulțumim că ați fost cu noi.

Mulți ani vouă și celor dragi vouă!

Etichete: , , ,
Publicat în ZZ | 8 Comentarii »

Cartea de autor și cartea inutilă

joi, decembrie 29th, 2011

Eco vorbește undeva despre un editor, care avea două încăperi-gemene. Una era pentru editura care corespundea numelui de editură. Lua manuscrise. Le citea. Le redacta. Le edita. Le promova. Era o editură care avea tot lanțul cărții: scriitor-editor-tipograf-librar.

Aceste cărți sunt căutate de cititori.

Trecea în cealaltă cameră și intra într-o altă editură. Era editura pentru autorii orgolioși. Care vroiau să-și vadă numele tipărit pe o carte. De obicei, acești autori cred că știu cel mai bine cum trebuie să fie o carte. Ei știu cum va fi coperta. Ei știu cum va fi designul și tipografica cărții. Chiar dacă nu știu ce e aia tipografică. Ei știu că în acea carte, mare, pe ultima copertă, color, va fi fotografia lor. Și va fi o biografie mare. Cu toate regalele posibile și imposibile. De obicei, ultima copertă arată ca pieptul lui Leonid Ilici Brejnev. De obicei, ei sunt cei mai mofturoși. Întotdeauna, acești autori își plătesc opera lor magna. Lanțul cărții este scriitor-tipograf-scriitor.

Aceste cărți sunt căutate de ecologiști. Ca să numere copacii tăiați pentru lucruri inutile.

Mai există cărți pentru camera a doua a editorului lui Eco. Sunt cărțile ONG-urilor moldovenești. ONG-urile fac proiecte. În aceste proiecte includ tipărirea studiilor. Studiile sunt făcute după fața și înfățișarea lor. Unele sunt utile. De puține ori. De cele mai multe ori sunt niște studii pentru a argumenta cheltuirea unor sume. Se face tender. Se ia prețul cel mai mic. ONG-știi noștri știu cel mai bine cum trebuie să arate o carte. Să fie designul frumos. Să fie coperta cu albastru regal. Regal, de fapt, e cuvântul meu. Se spune „albastru de mercedes”. Să fie scris pe copertă „Chișinău”. Și anul. Să fie o fotografie a copilului. Sau a unei rude. Sau a unui australian, care arată sexy. Cu textul se chinuie redactorii. Dar pretențiile lingvistice nu sunt esențiale. Mai au o calitate rasată ong-iștii moldoveni. Textele se trimit fără semne diacritice. Să chiorască computerile și redactorii. Lanțul acestor cărți sunt: autor-editor devenit tipograf-sclad.

Aceste cărți sunt numărate de contabili. Să fie făcute facturile.

E nevoie de cărți inutile. Pe banii lor, uneori, apar cărți.

Etichete:
Publicat în ZZ | 4 Comentarii »

Președinte și cărți

miercuri, decembrie 28th, 2011

Alegerea președintelui RM a devenit sport național. Eu mă luasem cu nevoile mele. Nici nu știam că e atât de important. Și o țară întreagă stă cu sufletul la gură și ghicește în petale: a fi sau a nu fi. Asta-i despre președinte. E dilema sacramentală.

Vreau să vă anunț oficial că vânzarea de carte și lectura în RM nu s-a ofticat. Îi este într-un cot de președinte. Cum s-a citit cu președintele Ghimpu sau președintele Voronin tot așa se citește și cu președintele Lupu.

Puteți să vă liniștiți. Va avea RM președinte. Iaca carte, care nu e un sport național, nu știu dacă va avea.

Etichete: ,
Publicat în ZZ | 4 Comentarii »

Cartier. Date biografice

marți, decembrie 27th, 2011

În toamna lui 1994 venea din Canada, pentru Editura Cartier, echipamentul tehnic. Erau Mac-uri. Chișinăul n-avea reprezentanți oficiali sau cei care se dădeau reprezentanți oficiali, de fapt, nu erau. Bucureștii erau foarte scumpi. Canadienii, prin emigranții basarabeni, ne-au oferit cele mai bune prețuri.

Ce este un Mac, pe atunci, știau câțiva oameni din Chișinău. Cine e Steve Jobs știua doi oameni. Întâmplător, cei doi erau de la Cartier.

Chișinăul era computerizat ca și acum. Non-Mac.

Mac-ul nu era iubit la Chișinău din cauza că nu existau programe piratate. Totul trebuia cumpărat. Iar munca intelectuală este scumpă.

Aceste două Mac-uri sunt produse în Irlanda. Au fost fotografiate de Valentin Vârtosu jr. Piciorul de scaun, intrat în cadru, face parte din conceptul fotografului.

Cu ele au fost machetate „Lunaticul nopții scitice” de Nicolae Popa, „Frumoasa lumii” de Mihai Eminescu, „Gesturi (Trilogia nimicului)” de Em.Galaicu-Păun, revista glossy „Cartier magazin” și DEI-ul.

Etichete: , , , , ,
Publicat în ZZ | Fără comentarii »

Cartier blog

luni, decembrie 26th, 2011

Un pic mă deranjează mailurile cu felicitări, cu imagini, filmulețe și cu un „Crăciun fericit”. Sunt de modă veche. Eu sunt de modă veche.

Crăciunul meu fericit ține de butonul „Cartier blog” de pe site-ul editurii. Au acceptat să-mi ușureze munca și s-au pus pe scris Dorin Tudoran, Alexandru Vakulovski. Claudiu Komartin mă ajută în spațiul internautic de ani buni. Așteptăm să ni se alăture prin scris și îngerul rușinos Emil Brumaru. Din când în când, dacă sunt aleșegeri, apare și Dorin Onofrei. Emilian Galaicu-Păun a trecut cu valizele pe alt site. Iar Vitalie Coroban, dezamăgit, că inscripția „Guvernul Republicii Moldova” e făcută de amatori (a se vedea distanța nepermis de mare sau amatoricească dintre cuvinte).

Atât în ultima zi de luni a acestui an.

Etichete: , , , , , , ,
Publicat în ZZ | 7 Comentarii »

Oleg Serebrian, romancierul (II)

vineri, decembrie 23rd, 2011

„- Necrofilia ! Cultul eroului gata să moară oricând pentru o cauză în care doar visele au dreptul să trăiască ! Singura deosebire e că naziştii vorbesc de eroul-solitar, iar comuniştii de eroul-turmă.”

Este din romanul lui Oleg Serebrian. Istoricul, geopoliticianul, politicianul și actualul ambasador al Republicii Moldova la Paris, după cărțile „Politică și geopolitică”, „Politosfera”, „Despre geopolitică”, debutează ca romancier.

Romanul a fost început la 17 februarie 2008 în Vijnicioara, încheiat la 17 iunie 2011 la Paris.

A apărut în colecția „Rotonda”. Este plin de date și cifre istorice. Autorul a studiat până și timpul meteo din acea perioadă. Este o enciclopedie istorică și socială a acelor vremi.

Era timpul când primar al Cernăuților era Traian Popovici. Dar cernăuțenii din romanul lui Serebrian erau în altă parte.

Romanul  are o dedicație: „Dedic această carte sutelor de mii de bucovineni şi basarabeni care au trecut prin calvarul exodului din anii 1940 şi-n mod special, amintirii bunelului meu, Petru, fost secretar al primăriei din Hădărăuţi, Guvernământul Bucovinei, refugiat în Banat şi străbuneilor mei, Alexandra şi Dumitru, deportaţi în Siberia.”

Cine a fost Traian Popovici și ce are Dustin Hoffman, actorul hollywoodian, care provine din evrei români? În 2012 Dustin Hoffman va fi primar de Cernăuți. Într-un film.

Romanul „Cântecul mării” de Oleg Serebrian este în librăriile bune. La preț promoțional. Și poate fi luat la munte. Dacă vă duceți.

Dacă nu veți îmbrățișa un brad, dacă nu veți săruta franțuzește o piatră, dacă nu veți iubi pământul cu fesele voastre sportive, atunci, probabil, îl veți citi acasă. Dar există un dacă…

E bine să-l aveți la îndemână.

Pentru iubitorii de tablete și cărți electronice din alte părți ale lumii decât Basarabia: romanul va apărea în ediție digitală pe iBookStore în ianuarie.

Etichete: , ,
Publicat în ZZ | 2 Comentarii »

Cărțile anului 2011. Basarabenii

joi, decembrie 22nd, 2011

În 2011 a fost multă proză. Ne maturizăm.

Mircea V.Ciobanu a fost cel mai activ cronicar. Și-a pus în cap toate generațiile: de la Nicolae Dabija la Iulian Ciocan. Și are o altă părere despre maturizarea literaturii române din Basarabia.

Ministerul Culturii din Chișinău și-a schimbat preferințele. La recomandările Uniunii Scriitorilor din Moldova, fără concurs, banii pentru editare de carte nu se mai duc la editurile de stat (Lumina, Cartea Moldovei), ci la Editura Arc. Este o schimbare și asta.

Scriitorii basarabeni și-au lărgit aria geografică a editurilor. Dar s-au izolat în propria găoace, nesiliți de nimeni. E o impresie. Probabil e complet aiurea.

Pe piața românească au apărut primele eBook-uri: Humanitas Digi, Polirom și Cartea Românească prin Elefant, Adevărul, Litera și Cartier.

Probabil, mi-au scăpat titluri. Le puteți completa. Voi fi recunoscător.

Eseu

Tamara Cărăuș – Capcanele identității, Editura Cartier

Ion Țurcanu – Descrierea Basarabiei, Editura Cartier

Aureliu Busuioc – Căutarea pierderii de timp, Editura Prut Internațional

Iurie Colesnic – Chișinăul din Amintire, Editura Grafema Libris & Ulisse

Iurie Colesnic – Autori de la Viața Basarabiei, Editura Grafema Libris & Ulisse

Lucreția Bârlădeanu – Scrisori din Paris, Editura Arc

Marcel Gherman – Cartea viselor (Debut), Editura Arc

Proză

Mihail Vakulovski - Tovarăși de cameră. Student la Chișinău. Rockman , Editura Cartea românească

Dumitru Crudu – Oameni din Chișinău, Editura Tracus Arte

Iulian Ciocan – Tărâmul lui Sașa Kozac , Editura Tracus Arte

Emilian Galaicu-Păun -  Țesut viu. 10 x 10, Editura Cartier

Oleg Serebrian – Cântecul mării, Editura Cartier

Anatol Moraru – Nu mă tentează, Editura Cartier

Nicolae Leahu – Erotokriticon, Editura Cartier

Doina Postolache – Valiza cu busole sau 601, Editura Arc

Claudia Partole – Ultima amantă, Editura Arc

Dumitru Crudu (editor) – Covoare moldovenești. 16 tineri prozatori basarabeni, Editura Grafema Libris

Poezie

Vasile Romanciuc – Purtătorul de cuvânt al tăcerii, Editura Arc

Arcadie Suceveanu – Ființe, umbre, epifanii, Editura Arc

Călina Trifan – Femeile iubesc cum respiră, Editura Arc

Nicolae Leahu – Alungarea muzelor din cetate, Editura Cartier

Etichete: , , , , , , , , , , ,
Publicat în Dosar | 8 Comentarii »

Tribuna.md, politicieni & cărți

miercuri, decembrie 21st, 2011

Tribuna.md a desemnat 10 politicieni și 10 analiști politici ai anului 2011. Editura Cartier le-a oferit, ca partener, câte o carte.

Primul instinct a fost să le ofer cărți din colecția „Colorăm”: „Colorăm animale”, „Colorăm păsări”, „Colorăm flori și insecte”. Cărțile sunt făcute meseriaș de către Vitalie Coroban. Este o logică și mult bun-simț în aceste cărți.

Cărțile sunt doar ale Editurii Cartier. Poate pe la alte edituri sunt titluri mai frumoase.

Inițial am scris motivul alegerii. După aia, cred, că e mai bine să lăsăm cărțile să vorbească. Așa că am eliminat comentariile.

POLITICIENI

1.       Vlad Filat: „Cartea lui Cum” de Martine Laffon și Hortense de Chabaneix

2.       Liliana Palihovici: „Oare chiar așa să fie băieții?” de David Pouilloux

3.       Vladimir Voronin: „Oare chiar așa să fie fetele?” de Sylvaine Jaoui

4.       Mark Tkaciuk: „Băiatul care voia să doarmă” de Michel Brule

5.       Marian Lupu: „Cartea lui Când” de Laura Jaffe

6.       Vlad Plahotniuc: „Aventurile lui Alice în Țara Minunilor” de Lewis Carroll

7.       Mihai Ghimpu: „Dați totul la o parte ca să văd” de Eugen Cioclea

8.       Dorin Chirtoacă: „M-am însurat cu o păpușă gonflabilă” de Louis-Thomas Pelletier

9.       Igor Dodon: „Enciclopedia P.Guitz. Pentru cei care umblă deocamdată sub masă” de Lică Sainciuc

10.    Mihail Formuzal: „Icoane” de Nicodim Kondakov

ANALIŞTI

1.       Petru Bogatu: „Fără termen de prescripție” de Sergiu Musteață și Igor Cașu

2.       Nicolae Negru: „Descrierea Basarabiei” de Ion Țurcanu

3.       Anatol Ţăranu:  „Craii de Curtea-Veche” de Mateiu Caragiale

4.       Igor Boţan:  „Kebra Nagast. Biblia etiopiană”

5.       Vitalie Andrievschi: „Rusoaica” de Gib I.Mihăescu

6.       Bogdan Ţîrdea: „CritiAtac. Antologie I (2010-2011)”

7.       Anatol Golea: „Prădătorii de la Kremlin” de Helene Blanc și Renata Lesnik

8.       Viorel Cibotaru: „Nekrotitanium” de Planeta Moldova

9.       Nicolae Chirtoacă: „Sex & Perestroika” de Constantin Cheianu

10.    Arcadie Barbăroşie: „Capcanele identității” de Tamara Cărăuș

Etichete:
Publicat în Dosar | Fără comentarii »

Filmul lui Pașa Brăila

marți, decembrie 20th, 2011

Pașa Brăila locuiește într-un bloc de la Ciocana, Ciocana Veche. Locul este ca în filmele sale. Este un obiectiv blând și bun, care ne-a arată obiecte care parcă sunt făcute pentru oameni, dar sunt imposibile de utilizat. Sunt lucruri care ar fi trebuit să ne facă viața mai ușoară. Prin definiția lor. Dar ele ne chinuie această viață.

Pașa Brăila a ajuns la cei 40 de ani într-un apartament de la etajul doi. Într-un bloc nou. Cu nouă etaje. Blocul e flancat de alte blocuri. Mai noi. Și câteva blocuri brejneviste. În formă de romb. Are și o curte. Între blocuri.

A avut o curte. Mai demult. Acu nu o mai are. De câteva luni a apărut o macara. Un gard. Un depozit cu pereții strâmbi din piatră de talie, alias cochileți. Cu un singur nivel. Acoperit cu ardezie, alias șifer. Gri. S-a săpat fundamentul. Repede s-a ridicat etajul unu. Se ridică doi.Când se va ajunge la etajul nouă, atunci soarele vara nu va mai fi nici în apartamentele din noua construcție. Nici în apartamentele din blocurile mai noi sau mai brejneviste. Va fi gri iarna. Va fi gri primăvara. Va fi gri toamna. Va fi gri iarna. Un gri anual.

Și Pașa Brăila va filma cum cresc etajele. Și cum dispare lumina soarelui. Și cum griul intră în noi.

Cine a permis această construcție alogică? Nimeni. Și toți. Cel care a pus ochiul pe petecul de pământ, numit pe timpuri curte, a început construcția fără niciun document. Nici tu proprietate pe pământ. Nici tu proiect arhitectural aprobat. Nici tu alte aprobări. Îi dai sectoristului ceva, alias euro, ca acesta să nu ajungă prin acel loc în decurs de o lună. Până ridici un etaj. După aia se face un proces-verbal pentru construcție ilegală. Se plătește amenda. Se judecă. Și ieși din judecată cu acte în regulă și cu permisiunea legală de a construi o tâmpenie, alias clădire de locuit, în Chișinău. Apoi vei găsi niște oameni înțelepți, alias nu știu cum să zic mai delicat, care fac bani prin italii, le arăți imaginea blocului nou, trecut prin photoshop, din care au dispărut celelalte batimente, și le vinzi lor ca un produs calitativ și cu mult soare. E bine să botezi clădirea cu  „Rezident Palace” sau „VIP Batimant”, sau „Imperial Roma”.

Și atunci va fi un film. Despre o capitală. Care s-a transformat în ghetou. În care griul intră în clădiri,  în bancnotele cu apeductul roman, în soare, în sectoriști, în judecători, în constructori, în arhitecți, în proprietari de apartamente, în primari, în miniștri, în președinți, în prunci.

Și va fi.

Etichete: , ,
Publicat în ZZ | 2 Comentarii »

Reduceri clare. Librăriile Cartier

luni, decembrie 19th, 2011

În decembrie se încep reducerile. De obicei, eu nu cumpăr nimic din magazinele Chișinăului în perioada reducerilor. Nu-mi este clară reducerea. Care a fost prețul? De unde se ia reducerea? De ce la un articol reducerea e de 50 la sută, la altul de 25 la sută, la altul de 5 la sută? Dacă are reducere de 50 la sută, atunci care e adaosul comercial?

Îmi este jale de contabilii care au de făcut evidența cu aceste reduceri. Îmi este jale de contabilii care au reduceri din 15 decembrie și încep anul nou fiscal tot cu reduceri. Până în 15 ianuarie. Ce e în capul lor? Și unde începe Crăciunul lor? Unde sfârșește Crăciunul lor?

Din aceste motive Cartier indică prețul cărților pe copertă. Iar reducerile din Librăriile Cartier sunt de 10 la sută la toate cărțile, indiferent de editură, de la 1 până la 31 decembrie 2011.

Mai sunt niște cărți Cartier, foarte bune, după mine, la lichidare de stoc. Sunt ultimele exemplare, returnate din alte librării. Ele se vând cu 10 și 20 de lei.

Mai sunt 13 zile. De reduceri. Cu 10 la sută. La toate cărțile. Din Librăriile Cartier. Pe 31 se încheie anul. Reducerile.

Mi se pare corect. Și onest.

Etichete: ,
Publicat în ZZ | Fără comentarii »

« Însemnări anterioare
Facebook Urmăreşte-ne pe Twitter Abonează-te la RSS

Blog din Moldova