Cea mai mare acțiune liberală din ultimul timp e cea a studenților liberali. E vorba de inițiativa abolirii unei legi mai vechi, încă din perioada studenției sovietice, cu închiderea ușilor căminelor la 23.00.
Apreciez acest efort imens liberal. Dacă se reușește, atunci vom schimba orarul de lucru al librăriilor. Vom lucra până la 23. Și vom număra studenții liberali care intră în librării.
Așa să vă ajute Dumnezeu.
Este de câteva zile la volan. Este prima mașină. Și-a luat o Honda Civic de vreo 6 ani. A făcut o alegere perfectă. Este intelectual. Nu știe să înjure ceilalți șoferi. Într-o juma de an va descoperi frumusețea limbii române și incomensurabilele posibilități ale unui cuvânt, considerat rusesc, dar, de fapt, e de origine tătaro-mongolă: bleadi. Și mai este unul. Tot de acolo. Cu el faci fraze aproape ca în Proust.
Va descoperi că cei mai agresivi șoferi din Ch-ău sunt proprietarii de Jiguli-uri, indiferent de numere, BMW-uri sau Mercedes-uri cu numere lituaniene, bulgare (cei care vroiau drepturi suplimentare la o lege încălcată) și shummy de Ialoveni. Dacă reușește în prima juma de an să-i evite, atunci va deveni un șofer, care va putea trece Prutul.
Acolo va avea nevoie încă de zece ani ca să evite căruțele fără semne sau crupele apetisante ale cailor, care merg dezlegați, fără stăpân, noaptea, pe ceață, pe drumul național Tișița – Albița.
Altfel, drumurile sunt proaste în RM. Înguste în România. Și benzina scumpă. Mai scumpă decât cartea. Este un indicator al apropierii de UE. Dacă benzina trece peste un euro douăzeci, fii sigur, țara asta e din UE. Sau foarte aproape de UE.
Mai avem un pic.
La Gaudeamus am trecut în revistă librăriile care au fost.
Nu mai sunt librării cu care lucrăm, – probabil, în unele orașe ele mai sunt – în Aiud, Bârlad, Borșa, Caransebeș, Craiova (nu mai au nici echipă de fotbal, nici librării), Cugir, Drobeta Turnu Severin, Făgăraș, Giurgiu, Hârșova, Huedin, Huși, Lugoj, Mediaș, Orăștie, Orșova, Pașcani, Predeal, Reghin, Reșița, Sighetu-Marmației, Sinaia, Slatina, Târnăveni, Tecuci, Târgu-Jiu, Târgu-Lăpuș, Turda, Turnu-Măgurele, Turnu-Severin, Vaslui.
Puteți căuta cărțile Cartier accesând butonul „În toate librăriile bune” pe www.cartier.md.
Vasile Ernu vorbește în Timpul despre distrugerea Chișinăului vechi. Făcând o trimitere la polemica unor istorici despre distrugerea orașului de trupele sovietice sau germane.
Chișinăul a fost distrus în vara lui 1941 de trupele sovietice în retragere. A fost aplicată teoria pământului pârjolit în fața dușmanului.
Mă voi opri, totuși, un pic la un citat din Vasile Ernu:
„Anul trecut a apărut o carte care ar trebui să stea pe masa fiecărui locuitor al acestui oraş. Ea se numeşte „Cartea neagră a patrimoniului cultural al municipiului Chişinău”. Datele prezentate în această carte sunt năucitoare, iar concluzia ei este dramatică. Un grup de specialişti de la Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor (AIRM) au inventariat 977 de imobile, practic, tot centrul vechi al oraşului. În urma „inspectării monumentelor de arhitectură, de importanţă locală şi naţională, cu statut individual de protecţie şi înscriere în Registrul monumentelor ocrotite de stat, s-a constatat un proces de degradare continuă a patrimoniului imobil din Centrul istoric al municipiului Chişinău”. Cum arată datele? În anul 2010 aveam 77 de monumente arhitecturale demolate. Din cele 77 de clădiri, 44 au fost demolate în anii 1993-2006 şi 33 în anii 2006-2010. Vă spune ceva acest lucru? Observaţi viteza de distrugere?”
Dacă tai copacii Chișinăului, atunci observi că cele 977 de clădiri incluse în patrimoniul orașului sunt, în mare parte, niște cocioabe sau saraie. Și au fost incluse în patrimoniu de un arhitect beat de la un capăt la altul al străzii. Fără discernământ. O bună parte din ele nici nu pot fi restaurate.Și nici nu au cum să fie restaurate. Arhitectul a coborât din clădirea de pe București, nr.68 și a luat-o pe străzile din apropiere. Sunt toate case dintr-o gubernie.
Chișinăul medieval, cel din zona Morii Roșii, a fost distrus după anii 60.
Dintre cele 977, probabil, sunt 80 sau 200 de case cu valoare de patrimoniu național. Și merită să fie păstrate. Restul au fost incluse or dintr-un complex al unui oraș care nu are monumente arhitecturale, or ca să fie foarte multe, otova și clădiri cu valoare patrimonială, și coridoare fără iz de istorie sau arhitectură. Ca atunci când cineva va distruge un monument cu adevărat valoros, să fie unul din o mie. Atunci când e unul din 80 e mult mai complicat să te ascunzi după șindrila birocrației municipale sau culturale.
Monumentele arhitecturale pot fi salvate doar dacă va fi elaborat un sistem clar de „principii și valori”. Și vor fi 80 de clădiri. Sau 180. Cu adevărat demne de a fi numite patrimoniu național.
Și nu vom visa castele chișinăuiene acolo unde sunt cocioabe de ghetou.
Cu mai bine de un an în urmă am văzut români, stabiliți pe aiurea, care chiar vroiau să citească cărți românești. Și erau mulți. Și erau oameni în toată firea. Și erau activi.
Pentru ei am decis să facem cărți digitale.
Ceilalți români, rămași acasă, pot găsi, dacă vor, orice carte Cartier. În librăriile din Sibiu, București, Brașov, Iași sau Chișinău.
Primul lucru care îți vine în cap, când ești editor, e cum să faci o carte digitală, care să nu fie multiplicată și piratată la infinit.
Am zis că ne scoatem acest gând idiot din cap. Cititorul nostru este onest. Când un hoț intră în casă, atunci omul devine coțofană. Caută ceva strălucitor. În cărți cauți gânduri, prieteni, zăbavă. De aia ne-am dezis de DRM, digital rights management.
O carte cu DRM poate fi citită doar pe șase platforme digitale (tablete, computere). Nu mai mult.
Cărțile digitale Cartier sunt fără DRM. Le poți citi de pe orice platformă a mărului lui Jobs sau alte termopane electronice (excepție, e Kindle Amazon-ului). Și din câte termopane albastre îți oferă viața ta și a prietenilor tăi.
Cartea digitală, ca și cartea clasică, este un prieten. Iar prietenia e fără restricții.
Citiți, împrumutați, vorbiți. Ca între prieteni.
Au apărut primele eBook-uri Cartier. Pe iBookStore.
De azi până duminică ne găsiți la Târgul de Carte Gaudeamus. Romexpo, București.
Suntem la parter. La standul 20B. Este la intersecția străzilor Dimitrie Gusti și Vasile Voiculescu.
Avem noutăți. Avem reduceri. N-avem pungi. Nu cereți. Suntem ecologiști.
Nu ne aduceți manuscrise. La stand. Le acceptăm pe mail. Vedeți la butonul „Contacte” de pe site. În cazul când ne interesează manuscrisul Dvs Vă anunțăm. Nu facem recenzii. Nici pozitive. Nici negative.
Ascultăm părerile librarilor. Dar ținem cont de politica noastră editorială. Dacă editorii ar merge doar pe mâna librarilor, atunci librăriile de azi ar arăta ca Antenele. Doar carne de domnițe.
Nu facem lansări de carte. Nu cred în uzinele de lansare.
La stand veți mai prinde ultimele exemplare din Gogol, Venicika Erofeev, niște Piaget și poate încă ceva pierdut prin depozitul de la București.
Recunosc. Am cenzurat un comentariu.
„Salonul erotic Craiova” se dădea cu părerea despre soarta bibliotecilor. Era o compătimire a cărții. Se spunea cuminte. Chiar dacă și-ar fi putut permite să vorbească cu aplomb. De la înălțimea sfârcurilor financiare ale unui salon erotic oltenesc.
Cu scuzele de rigoare îmi pun cenușă în cap.
Mulțumim celor care nu uită de cei mai triști ca ei.
Dar până la spam.
„Arta ținerii socotelilor”, așa cum o percepem azi, a apărut cu vreo 500 de ani în urmă. După modelul matematic elaborat de Luca Paciolo di Borgia. Era și firesc să fie un italian din orașele-republici. Unde comerțul era cel mai dezvoltat.
Primele evidențe contabile au apărut odată cu scrisul. La sumerieni. Scribul scria pe placa de argilă umedă obligațiile asumate, iar părțile implicate în negoț confirmau prin semnătură că însemnările sunt corecte.
Utilizarea monedelor de către greci, cu 600 de ani î.Hr., a dinamizat comerțul. Și evidența contabilă.
Până la papa Sylvestru al II-lea (anii 999 – 1003) în Europa se utiliza greoiul sistem numeric roman. Răspândirea sistemului numeric arab a simplificat și a făcut contabilitatea mai laxă.
Mult timp contabilii italieni țineau ascunse deprinderile „artei ținerii socotelilor”. Era invocat „secretul afacerilor”. Dar era mai degrabă o protejare a castei celor aleși pentru cifre.
După apariția creditului, în registrele contabile, în afară de mișcările de bani și mărfuri, au intrat și datoriile și creanțele. Ceea ce a dus la apariția conturilor. Erau așezate una după alta: debitul și creditul. Apoi s-a ajuns la forma clasică. Debitul la stânga și creditul – la dreapta.
Contabilitatea se făcea pentru negustori. Organele fiscale, investitorii și raiderii au apărut mult mai târziu.
Așa spun cărțile.
CONTABILITATEA ÎNTREPRINDERII de Lilia Grigoroi, Liliana Lazăr ș.a. (Editura Cartier, 2011)
(După Cartea zilei, Publika TV)
Primul volum de versuri al lui Cortazar a apărut în 200 de exemplare. Primul roman Marquez a apărut în 1000 de exemplare. Se zice că din banii autorului.
Descărcam un import de carte. Ieri. Noutățile Humanitas. Distinsul critic literar Eugen Lungu m-a prins în flagrant.
- Și tu, Gheorghe?!
- Și eu, Eugen. Acu înțelegi de ce tirajele Cartier sunt mici?!
Am descărcat foarte repede. Eram eu, Jean, șoferul nedormit după un export și import, Valentin, depozitarul, Valentin Vârtosu, machetator Cartier, Carolina, directorul vânzări Cartier, Tamara, directorul Librăriei din Hol, ușierul imobilului din strada București, nr. 68 și Eugen Lungu, cărturarul, criticul și istoricul literar, redactorul șef al Editurii Arc. Iurie Bârsa, directorul Arc, n-a știut nimic despre noutățile Humanitas.
Em.Galaicu-Păun, redactorul șef al Editurii Cartier a apărut peste cinci minute. Eugen Lungu plecase deja.
Nu-mi place să număr banii altora. Vreau mai mult chiar decât ministrul finanțelor ca oamenii să poată ridica salarii mari. Foarte mari. Atunci poate vor ajunge și la cărți. Care este, după logica oamenilor și eu încerc să-i înțeleg, ultima necesitate. Încerc să înțeleg logica echilibrului social al finanțelor. Și parcă ar trebui să fiu de acord.
Omul are mâini, urechi, gură, creier, picioare. Toate organele sunt importante. Dar toate reacționează la îndemnul creierului. Dacă nu e creier atunci organismul devine o chestie materială. Sau legumă.
Voi lua patru întreprinderi ale statului și salariile conducătorilor întreprinderilor. Datele sunt pentru 2010. Din surse deschise.Vorbesc de Republica Moldova.
Banca de Economii, mâinile și sângele statului. Grigore Gațchevici avea un salariu lunar de 107 000 lei.
Moldtelecomul, urechile statului. Vitalie Iurcu avea un salariu lunar de 49 800 lei.
Tutun CTC, gura sau fumul statului. Pavel Filip avea un salariu de 37 000 lei.
Biblioteca Națională, creierul statului. Alexe Rău avea un salariu lunar de 2 700 lei. Alexe Rău nu ajunge la salariul lunar al fumului nici într-un an de zile.
Era o legumă geopolitică în sud-estul Europei. Și se numea Republica Moldova.
Comentarii recente