Arhiva pentru: septembrie, 2011

Europa Centrală

vineri, septembrie 30th, 2011

„Ah, această singurătate central-europeană! Această veșnică condiție de a fi un orfan al sorții, pentru care nu există leac, deoarece leacurile nu acționează retroactiv și nu reușesc să reînvie ceea ce a murit. O singurătate și o abandonare veșnice, permanente. O singurătate post-Velika Morava, o singurătate post-jaghellonă, o singurătate post-austro-ungară, post-iugoslavă, post-socialistă. Lațul istoriei și golul prezentului. Ce poveste poți relata într-o limbă a cărei gramatică nu include timpul viitor. (…) Aici trecutul nu este niciodată o vină, întotdeauna este o dezlegare de păcate.”

Din „Fado” de Stasiuk.

Lecturile

joi, septembrie 29th, 2011

Lecturile președinților: Mircea Snegur a citit „Frații Jderi” de Mihail Sadoveanu (informație luată din presă), Petru Lucinschi este un fan Montesquieu (din presă), Vladimir Voronin a citit „Zoloto Partii” de Pavel Bunci (din surse personale). Nu cunosc lecturile președintelui Mihai Ghimpu (e un lapsus al meu).

Lecturile premierilor: Vladimir Filat a citit „Pescărușul” de Jonathan Livigston (din presă). Nu cunosc lecturile premierilor Mircea Druc, Andrei Sangheli, Ion Ciubuc, Ion Sturza, Dumitru Braghiș, Vasile Tarlev. (E un lapsus al meu).

Mai cunosc niște miniștri și politicieni care cumpără și citesc cărți. Pe când era ministru oaspete des al librăriilor Cartier era Alexandru Tănase (din surse personale). Valeriu Lazăr este un cititor fidel al beletristicii (din surse personale), dar nu-i știu librăria preferată. Ion Hadârcă a fost și sper că mai este un oaspete des al Librăriilor Cartier (din surse personale). Oleg Efrim, ministrul Justiției, este un mare fan Marquez (din presă). Dorin Recean, vice-minsitru, este un cumpărător de top în Librăriile Cartier (din surse personale). Iurie Ciocan intră în Librăriile Cartier mai des decât sunt alegeri în Republica Moldova și este un devorator de cărți istorice (din surse personale).

Apelez la spiritul patriotic al celor care citesc acest post: trimiteți un nume de politician, persoană publică și cartea sau autorul preferat. Vă puteți ascunde după orice nume, nu mă interesează. Poate reușim să adunăm o listă impunătoare de scriitori, cărți preferate ale oamenilor noștri politici. Poate urnim un pic dragostea de lectură pentru cei care vin. Nimic politic. Nimic personal. Doar niște repere.

Nu e nevoie de bugete, de alianțe, de jocuri politice, de președinte de țară.

LIR

miercuri, septembrie 28th, 2011

46 de librării franceze au obținut în acest an titlul Librairie Independante de Referance. E ca un fel de stea Michelin pentru restaurante. Este un etalon al profesionalismului în domeniu. Concursul are loc al treilea an. În total sunt deja 514 librării LIR.

Pentru obținerea LIR-ului librăria are nevoie de personal calificat, crearea individuală a listei de titluri și un program cultural activ. Lista de titluri trebuie să cuprindă mai mult de 6000 de titluri. Obligatoriu să nu fie toate noutăți editoriale.

Librăriile care au semnul LIR au facilități la impozite, acces la credite fără dobândă pentru renovări librărie și acces la subvenții pentru evenimentele culturale.

Dezlegarea la gură

marți, septembrie 27th, 2011

O față bisericească utilizează cuvinte la auzul cărora ar roși și Dumnezeu. Dar Dumnezeu pune aceste cuvinte pe puțintimea îngerului păzitor al acelei fețe bisericești.

Îl aud pe primarul Chirtoacă: „Unii pe noi ne-au avut.”

„… Goșa Dubăsarski, poreclit „Morcovul Negru”, ne-a avut. Știu cei de la Planeta Moldova. „Acesta era cunoscut pentru abilitățile sale sexuale și elefantismul organelor de reproducere. „Morcovul Negru” era atât de experimentat în a-și satisface poftele pe neobservate, încât Potapov și-a dat seama că a fost violat abia după ce a ajuns la porțile exterioare ale închisorii și a văzut Uazikul său plecând în trombă. Foarte supărat și plin de sperma lui Goșa, Potapov a hotărât în primul rând să apeleze la vodcă, apoi să se răzbune cât mai odios.”

Fiind elevat și cultivat, Dorin Chirtoacă știa și de Goșa Dubăsarski.

Iar fața bisericească nu știa de „Morcovul Negru”. De aia au blocat drumul. Să-l prindă pe Goșa. Dar își vor da seama, Doamne, abia când vor ajunge la Uazik.

Goșa e în Nekrotitanium. Ascuns între coperți.

Iar noi stăm ca Potapov în fața Uazikului. Adevărați planetari ai Moldovei.

Cultura sărăciei

luni, septembrie 26th, 2011

„Ce s-a întâmplat cu noi? Am decis să folosim pachetul democrației într-un model nonșalant și selectiv, însușindu-ne unele lucruri care ne convin și respingând pe cele care ne displac? A devenit entuziastul „da” o noțiune simplistă a democrației după metodologia 50+1, iar pentru minorități – categoricul „nu”? „Da” pentru dreptul de a ne manifesta cultura noastră lituaniană de mainstream, identitatea națională și credința romano-catolică și „nu” pentru drepturile gay-lor și lesbienelor? Dacă e să fie așa, nu există nicio șansă că un astfel de concept arbitrar și selectiv al democrației va fi acceptat vreodată în UE – și pe bună dreptate.

S-a dovedit a fi dificil să fii independent și responsabil de ordinea socială și morală care să permită fiecărui cetățean să-și exerseze sentimentul de mândrie și demnitate. Dificil să ne extindem sensibilitățile noastre politice și morale moderne asupra tuturor oamenilor, indiferent de credință, crez sau gen. Lucruri care, în anii 1990, ni se păreau cele mai simple s-au dovedit a fi dintre cele mai problematice. Ni s-a dat o veritabilă lecție de democrație”.

Așa scrie filosoful lituanian Leonidas Donskis în eseul „După comunism: identitate și moralitate în Țările Baltice”. Eseu apărut în prima parte, alături de altele, a volumului „Fără termen de prescripție. Aspecte ale investigării crimelor comunismului în Europa”. Volum coordonat de Sergiu Musteață și Igor Cașu. Partea a doua conține studii ale membrilor Comisiei Cojocaru.

Talibanii ortodocși din Chișinău protestau. Făceau conferințe. Împotriva „pederastizării” – parcă așa spuneau ei – Moldovei. Dacă peste câțiva ani în țara asta nu vor mai fi credincioși, atunci acest merit va trebui să și-l asume acești talibani. Ei nu-l protejează pe Dumnezeu. Ei îl izolează pe Dumnezeu doar pentru ei.

Atât. Cartea se vinde în decurs de o lună la preț promoțional în Librăriile Cartier. Tiraj foarte mic.

Monopoly

vineri, septembrie 23rd, 2011

Circulă o propunere. Prin centrul Chișinăului.

Să fie creat pentru Șoltoianu, Stratulat, raideri și toată compania un Monopoly real. Într-o braniște. Izolat. Securizat. Cu acces permis pentru cei cu ceafă groasă, permis de port armă, pistol TT, cuțit, BMW sau Mercedes. Cu slogan la intrare ca la Junimea: Intră cine vrea, rămâne cine poate.

Să-și construiască terasă, restaurant, bănci, magazin de arme, cimitir, fabrică de monumente, pompe funebre, club de noapte, florărie, un centru BMW și unul Mercedes, o Curte de Apel Economică, două barouri de avocați, o …, nu, două escorte de fete, un parlament, un președinte, un hotel.

Parcă au de toate.

Și să fie fericiți. Să se împuște. Și să se împuște. Printre acțiunile raider. Printre jocurile politice de culise. Și printre florile depuse pe morminte.

Să fie Baunti.

Mai au nevoie de ceva?

Drumurile

joi, septembrie 22nd, 2011

În unele țări semnele rutiere sunt puse pentru șoferi. Copacii cresc pentru șoferi. Iarba se tunde pentru șoferi.

În Marea Britanie până ajungi în localități la 30 de mile pe oră, sunt încă două semne la distanțe rezonabile. Primul te avertizează să cobori la 50 de mile, apoi al doilea – la 40.

În Franța, în serpantine, este indicată limita de viteză: 90. Este un semn doar pentru mașinile sport. Nu poți merge cu mai mult de 50. Dacă nu ai gânduri sinucigașe.

În România, dacă intri dinspre Vest, limita de viteză pe drumurile naționale arată 100 kilometri pe oră. Dacă intri dinspre Est, atunci limita de viteză e la 90.

De ce naiba în țările anormale semnele rutiere sunt puse pentru polițiști? De ce naiba copacii cresc pentru polițiști? Și iarba nu se tunde tot pentru polițiști.

Parcă am simțit că cineva se gândește la șoferi, când au pus verde intermitent la intersecția Kogălniceanu – Alecsandri din Chișinău. Pe naiba. El a lucrat o săptămână. După aia polițiștii și-au pus cameră video. Să se uite la tv. Și televizorul e pentru polițiști.

Vreau o țară cu verde intermitent. Pentru fluidizarea traficului. Iar pe polițiștii rutieri să-i văd prin mașini. Și la televizor. Sau, cel puțin, să slăbească naibii. Să nu le mai văd bucile pe picioarele lor mici, ca ale lui Stan, pe care stă un corp de-al lui Bran. Cu mersul lor legănat. De parcă ar călca pe propriul imaș.

Nocturnă în Moldova

miercuri, septembrie 21st, 2011

„În țara asta de latifundiari, literatura este o raritate, iar cititul nu este un merit”. Nu e vorba de noi. E Chile. În romanul lui Roberto Bolano NOCTURNĂ ÎN CHILE. Cu Pinochet, care lua lecții de marxism, cu poetul Pablo Neruda, cu Allende, care citea doar  reviste de duzină, cu președintele Alessandri, care citea romane siropoase.

Despre asta am discutat sâmbătă. La Cărțile săptămânii. La Publika. Cu Sorin Hadârcă și Valeriu Matei.

Despre un Chile din anii 70 ai secolului trecut. Despre un mare scriitor. Bolano. Care după ce a fost îndrăgit de critica literară și de cititori, pe la 40 de ani, obosit, s-a dus să moară la 50 de ani. Ca un clasic. Din secolele trecute.

A sosit toamna

marți, septembrie 20th, 2011

A sosit toamna.

Curtea Constituțională a decis viitorul Republicii Moldova. E un viitor sumbru. Dar Constituția trebuie respectată. Deja e bine. Intram în septembrie direct în iarnă, dacă Curtea Constituțională spunea altceva.

Președintele Lupu declară că asasinul de la Galaxy se va preda de bună voie organelor abilitate. Nu vreau să-l întreb de unde știe. E toamnă, totuși.

Patru moldoveni sunt spulberați pe o zebră pietonală sub Moscova. De un 4×4 cu bodyguarzi, care făceau cale unui Mercedes cu un VIP. Cui îi pasă într-o Rusie cu VIP-uri de niște străini amărâți? Calea!!!

Operatorii naționali de telefonie mobilă vând telefoane. Nu au în stoc decât telefoane cu butoane în rusă și română.  Ce contează niște telefoane într-o toamnă cu morți în rusă și română?

Caut un idiot care de astă toamnă hărțuiește Editura Cartier. Inițial prin controale, apoi re-controale, apoi re-re-controale. Din 2 octombrie până la mijlocul lui martie. Apoi un reprezentat al Ministerului Educației care are grijă mai mult de anumiți editori și de prețurile mici la manuale ofertate de alți editori decât de manuale. Și te elimină matematic. Apoi de o instanță de judecată care blochează activitatea editurii pe o vară întreagă prin metode numite cu drag pe la noi rayder. Parcă așa se scrie. Dar ce contează un atac cu metode rayder asupra unei edituri, când este atacată cea mai importantă bancă din Republica Moldova cu aceleași metode?

A sosit toamna. Și-n ea se ascunde un idiot. Calea!!!

August. Topul cărților nevândute

luni, septembrie 19th, 2011

La sugestia oamenilor înțelepți, care intră pe www.cartier.md, voi publica lunar topul cărților nevândute.

1. Orașul și câinii de Mario Vargas Llosa, Editura Humanitas

2. Himere de Romain Gary, Editura Cartier

3. Vara, la zece și jumătate seara de Marguerite Duras, Editura Cartier

4. Enciclopedia morților de Danilo Kis, Editura Polirom

5. Suntem prea buni cu femeile de Raymond Queneau, Editura Paralela 45

6. Binevoitoarele de Jonathan Littel, Editura Rao

7. Gradul zero al scriiturii de Roland Barthes, Editura Cartier

8. Imprimatur de Monaldi & Sorti, Editura Humanitas

9. Misterul catedralelor de Fulcanelli, Editura Nemira

10. Dracula de Matei Cazacu, Editura Humanitas