Circulă o propunere. Prin centrul Chișinăului.

Să fie creat pentru Șoltoianu, Stratulat, raideri și toată compania un Monopoly real. Într-o braniște. Izolat. Securizat. Cu acces permis pentru cei cu ceafă groasă, permis de port armă, pistol TT, cuțit, BMW sau Mercedes. Cu slogan la intrare ca la Junimea: Intră cine vrea, rămâne cine poate.

Să-și construiască terasă, restaurant, bănci, magazin de arme, cimitir, fabrică de monumente, pompe funebre, club de noapte, florărie, un centru BMW și unul Mercedes, o Curte de Apel Economică, două barouri de avocați, o …, nu, două escorte de fete, un parlament, un președinte, un hotel.

Parcă au de toate.

Și să fie fericiți. Să se împuște. Și să se împuște. Printre acțiunile raider. Printre jocurile politice de culise. Și printre florile depuse pe morminte.

Să fie Baunti.

Mai au nevoie de ceva?

În unele țări semnele rutiere sunt puse pentru șoferi. Copacii cresc pentru șoferi. Iarba se tunde pentru șoferi.

În Marea Britanie până ajungi în localități la 30 de mile pe oră, sunt încă două semne la distanțe rezonabile. Primul te avertizează să cobori la 50 de mile, apoi al doilea – la 40.

În Franța, în serpantine, este indicată limita de viteză: 90. Este un semn doar pentru mașinile sport. Nu poți merge cu mai mult de 50. Dacă nu ai gânduri sinucigașe.

În România, dacă intri dinspre Vest, limita de viteză pe drumurile naționale arată 100 kilometri pe oră. Dacă intri dinspre Est, atunci limita de viteză e la 90.

De ce naiba în țările anormale semnele rutiere sunt puse pentru polițiști? De ce naiba copacii cresc pentru polițiști? Și iarba nu se tunde tot pentru polițiști.

Parcă am simțit că cineva se gândește la șoferi, când au pus verde intermitent la intersecția Kogălniceanu – Alecsandri din Chișinău. Pe naiba. El a lucrat o săptămână. După aia polițiștii și-au pus cameră video. Să se uite la tv. Și televizorul e pentru polițiști.

Vreau o țară cu verde intermitent. Pentru fluidizarea traficului. Iar pe polițiștii rutieri să-i văd prin mașini. Și la televizor. Sau, cel puțin, să slăbească naibii. Să nu le mai văd bucile pe picioarele lor mici, ca ale lui Stan, pe care stă un corp de-al lui Bran. Cu mersul lor legănat. De parcă ar călca pe propriul imaș.

A sosit toamna.

Curtea Constituțională a decis viitorul Republicii Moldova. E un viitor sumbru. Dar Constituția trebuie respectată. Deja e bine. Intram în septembrie direct în iarnă, dacă Curtea Constituțională spunea altceva.

Președintele Lupu declară că asasinul de la Galaxy se va preda de bună voie organelor abilitate. Nu vreau să-l întreb de unde știe. E toamnă, totuși.

Patru moldoveni sunt spulberați pe o zebră pietonală sub Moscova. De un 4×4 cu bodyguarzi, care făceau cale unui Mercedes cu un VIP. Cui îi pasă într-o Rusie cu VIP-uri de niște străini amărâți? Calea!!!

Operatorii naționali de telefonie mobilă vând telefoane. Nu au în stoc decât telefoane cu butoane în rusă și română.  Ce contează niște telefoane într-o toamnă cu morți în rusă și română?

Caut un idiot care de astă toamnă hărțuiește Editura Cartier. Inițial prin controale, apoi re-controale, apoi re-re-controale. Din 2 octombrie până la mijlocul lui martie. Apoi un reprezentat al Ministerului Educației care are grijă mai mult de anumiți editori și de prețurile mici la manuale ofertate de alți editori decât de manuale. Și te elimină matematic. Apoi de o instanță de judecată care blochează activitatea editurii pe o vară întreagă prin metode numite cu drag pe la noi rayder. Parcă așa se scrie. Dar ce contează un atac cu metode rayder asupra unei edituri, când este atacată cea mai importantă bancă din Republica Moldova cu aceleași metode?

A sosit toamna. Și-n ea se ascunde un idiot. Calea!!!