Arhiva pentru: iulie, 2011

Constituția. Autobiografie

vineri, iulie 29th, 2011

„Astăzi fac 17 ani. Până la 7 ani, când nu înțelegeam prea multe, aveam dreptul să-mi aleg alesul. Fiind copilă îmi plăcea dantela, dulciurile și Ștefan cel Mare. Prima mea iubire era ca un copil. Îi plăceau torturile. Îi stătea bine cu prosoape. Și citea ”Frații Jderi”. Lumea îi spunea Mircea Snegur.

A doua mare iubire a fost un tip înalt, subțire și cu păr ondulat. Dar l-am ales pentru bancurile pe care le știa. Avea câte unul pentru fiecare moment din viață. Și citea Montesquieu. Lumea îi spunea Petru Lucinschi. L-am iubit. Și el m-a iubit. Până în iulie 2001.

La nici 7 ani împliniți mi s-a interzis să visez. De atunci n-am mai ales pe nimeni. Mi-a fost arătat unul. Mi s-a spus că ăsta-i cel prorocit. În primii patru ani nici nu s-a atins de mine. Nu m-a iubit. Și nu l-am iubit. Era cu mine, dar umbla cu altele.

Când mi-au apărut coșurile, mi-a spus, că voi trăi cu o femeie. Eu n-am vrut să merg împotriva lui Dumnezeu. Și de atunci în fiece zi sunt bătută și violată.

Azi fac 17 ani. Vreau și eu să iubesc. Vreau și eu să fiu iubită. Îmi dau deja seama că feți-frumoși pe cai albi nu există. Și bărbații sunt ca locurile în parcare. Cele mai bune au fost deja ocupate. Dar dați-mi dreptul la vis. Cel puțin odată în patru ani.”

Așa spunea Constituția cu doi ani în urmă. După doi ani tot aia spune.

Prețul cărții

joi, iulie 28th, 2011

Editura Cartier pune prețul cărții pe copertă. În lei moldovenești și lei românești.

De ce?

Pentru că:

1. respectăm cumpărătorul. Vânzarea de carte nu e o întrecere a librăriilor și tarabelor. Iar cumpărătorul nu e un maratonist care să caute ca nebunul o carte la alt preț decât cel indicat pe copertă într-o librărie care nu există.

2. respectăm autorul. Autorul cărții știe exact cât costă munca sa. Explic: unii editori calculează drepturile de autor din prețul de livrare către librării sau societăți de distribuție. Adaosul comercial al acestora nu intră în calculația dreptului de autor.

3. respectăm editorul. Cărțile nu sunt roșii și nici barili de petrol. Întrebi vânzătorul cât costă din piețele de cartier sau bursele internaționale. Prețul cărții este format și ca un produs intelectual.

4. respectăm librarul. Calitățile librarului scot în prim plan cartea.  Găinăriile sunt din alte domenii ale economiei naționale.

De aia Editura Cartier pune prețul cărții pe copertă.

Caut librar. Domn

miercuri, iulie 27th, 2011

Caut librar. Caut librar bun. Să poată zâmbi, fiind din Chișinău. Să poată vorbi despre orice carte, chiar dacă nu a citit-o. Să poată convinge fiecare al doilea vizitator să cumpere o carte din Librăriile Cartier. Acest vizitator să fie atât de mulțumit de recomandarea librarului încât peste două săptămâni să vină după altă carte. Pe care s-o recomande tot librarul. Și tot mulțumit să rămână. Să aibă caracter, dar și cei șapte ani de acasă. Să nu fi lucrat niciodată în ”Obșcepit” sau ”Knigotorg”. Să înțeleagă că librăria începe din fața ușii și se termină la ultima carte din polița de sus. Chiar dacă nu știe cele zece porunci, oricum să le respecte. Să iubească cartea. Și să fie sigur că meseria de librar e cea mai frumoasă din lume. Apropo, în nomenclatorul profesiilor din Republica Moldova noțiunea de ”librar” nu există. Există echivalentul ”vânzător”. Nu vreau vânzători.

Acest anunț a fost făcut demult. O parte dintre librarii pe care i-am angajat au ieșit în concediu de maternitate. Caut librar. Aceleași calități. Sună misogin, dar voi angaja un domn. De această dată.

Introduceți în nomenclatorul profesiilor din Republica Moldova și cea de librar. Încalc legislația. Nicidecum nu pot nota în carnetul de muncă „vânzător”. Ăștia sunt la aprozar. Iar proprietarii de aprozare sunt deputați.

Vladimir Beșleagă, țipătul lăstunului

marți, iulie 26th, 2011

Vladimir Beșleagă n-a avut noroc cu ziua de naștere. Conducerea Uniunii Scriitorilor era plecată în concediu. Vladimir Beșleagă n-a avut noroc cu numele mic. Ceea ce l-a făcut pe Vlad Filat, premierul moldovean de pe timpul când Beșleagă împlinea 80 de ani,  să spună: „Nu toți Vladimirii sunt răi. Sunt și Vladimiri buni”. Vladimir Beșleagă n-a avut noroc de televiziuni. Operatorii au țintit obiectivele spre premierul Filat. Și, în semn de deosebit respect față de cel pe care l-au învățat la română în școală, au întors fundurile lor de blugi în fața scriitorului. Vladimir Beșleagă n-a avut noroc de vremuri.

Articolul lui Beșleagă „De ce suntem mărginiți (limitați)?”, publicat în „Chipărușul” din 1959 a explodat întreaga redacție. Aproape întreagă echipă redacțională a fost demisă.

Vladimir Beșleagă, 1972. Portret de Glebus Sainciuc

Romanul „Zbor frânt”, publicat în anii 70, i-a făcut pe unii critici de atunci să spună că ne-am integrat perfect în Noul Roman Francez. Iar pe criticii de azi să spună că avem și noi primul roman postmodern. Iar autoritățile ideologice de atunci, pur și simplu, l-au redus la tăcere.

Pe coperta celei mai populare reviste din URSS „Ogoniok”, anii Glasnosti

Apoi au fost anii Perestroikăi. Noi așteptam literatura de sertar. Și unica literatură de sertar a fost a lui Vladimir Beșleagă: „Viața și moartea nefericitului Filimon”.

Vremurile au avut noroc. Și au noroc. De Vladimir Beșleagă.

Culoare pentru etajul V

luni, iulie 25th, 2011

Coridorul Editurii Cartier a arătat așa până joi, 21 iulie.

După câteva zile de munci sisifice depuse de Andrei Tudoran (pictor bucureștean) și Tania Mușina (studentă la Arte Frumoase în Paris), patru borcane de vopsea, procurate de cei de la Punkt, câțiva ajutori locali, niște revolte ale personalului administrativ al clădirii de pe strada București nr. 68, un teu sprijinit pe fața lui Ștefan cel Mare și o întrebare sacramentală a femeii de serviciu: „Ce-i cu trafaretul ăsta?!”, etajul V arată așa:

O știre

vineri, iulie 22nd, 2011

Geta Burlacu a declarat pentru postul Noroc TV că nu citește nicio carte. Și nu-i este rușine s-o spună public.

Știrea a fost verificată și din alte surse. Unele cărți au confirmat că n-au auzit de Geta Burlacu.

Rușinea a confirmat, de asemenea, că n-o cunoaște pe Geta Burlacu.

Republica Moldova: cod roșu

joi, iulie 21st, 2011

Eu am nevoile mele. Niște dinți de reparat. O gripă de suportat șapte zile. De scos toporul din spate, împlântat prietenește de un vechi partener de afaceri și de un proaspăt măgar. Să tac despre un politician, care bate cu ciocanul toporul din spatele meu. Să verific semnele muncii unui lucrător care încă n-a înțeles că lucrează la editură. Să-i fac pe alții să uite cum au lucrat la o altă editură. Să fac graficul concediilor ca să nu mă pomenesc singur cuc în editură. Dar el o ține pe a lui: Filat, Plahotniuc, Ghimpu, Voronin, Filat, Ghimpu, Plahotniuc, Filat, Voronin, Ghimpu, Plahotniuc.

E cald, omule. E zăpușeală. Se strică carnea.

Și am de dus un topor în spate.

Totuși, raioanele s-au înroșit. Cu PL, fără PL. Cu PLDM, fără PLDM. Cu PD, fără PD. Dar peste tot e PCRM.

Vărul Shakespeare la Librăria din Hol

miercuri, iulie 20th, 2011

În Librăriile Cartier a apărut un personaj. A fost adus din Stratford-upon-Avon. Localitatea englezească e cunoscută mai degrabă din cauza firmei de cosmetică Avon decât prin baștina lui William Shakespeare. Este păzit ca ochii din cap. Are steluță de octombrel sovietic. Și insignă de vice-primar moldovean.

Se va afla în cea mai bună librărie Cartier a lunii. În luna iulie, pentru elaborarea tehnică a concursului, pentru rotunjirea duhului shakespeareian, vărul Shakespeare s-a cocoțat în Librăria din Hol.

Chișinău. Și va fi toamnă

marți, iulie 19th, 2011

În aceste zile de arșiță Chișinăul este pustiu. Prin târg se preaumblă un inspector în energetică, un procuror, un primar, niște consilieri, un președinte de țară, un prim-ministru, un lider de partid metalist, un avocat, doi depanatori de climatizatoare, niște deputați, doi polițiști, niște tăietori de iarbă, niște câini și câțiva oameni.

Este un târg aproape mort. Parcă are de toate. Dar nu are viață.

În toamnă se așteaptă multă lume. Activă. Și plină de viață.

Și dacă nu va veni?

Literatura română din Basarabia. În România și Europa

luni, iulie 18th, 2011

Studiul a fost pregătit ca intervenție la Conferința-dezbatere cu
participare internaționala “Egalitatea de șanse în cultura europeană”,
organizată de Școala postdoctorală “Valorificarea identităților culturale
în procesele globale”.

Îl public cu acordul și bunăvoința autoarei, Ioana Revnic, și a Prof. dr. dr. H.C. Valeriu Ioan-Franc, conducătorul proiectului.

Ioana Revnic:

Cât de cunoscută este literatura română din Basarabia, în România şi în Europa?

Ianuarie 2009. La diverse posturi de televiziune este evocat Grigore Vieru, dispărut în mod tragic într-un accident de maşină. Sunt reluate secvenţe cu poeme ale sale recitate de el însuşi (în primii ani de după 1989, românii le învăţaseră pe de rost, însufleţiţi de entuziasmul descoperirii unei literaturi române din altă ţară).

La Chişinău, cărţile lui dispar rapid din rafturile librăriilor.

(mai mult…)