Arhiva pentru: noiembrie, 2010

Librării de referință

marți, noiembrie 30th, 2010

Era să fiu Geoană. Să o iubesc pe Mihaela. Dragostea lui.

Dar am niște ferestre. Pentru Librăria din Centru. Sunt 49 de autori. Printre ei: fotografi celebri, pictori importanți, critici de artă, medici realizați, jurnaliști onești, studenți buni. Sunt oameni normali. În sensul primar al cuvântului.

Vom pune pe site toate fotografiile. Ca o primă etapă. Până ajung în Librăria din Centru.

Ministerul Culturii din Franța are o inițiativă excelentă. El va acorda anumitor librării titlul de excelență. E vorba de librării mici, independente, cu o selecție profesionistă a titlurilor. Guvernul le va acorda subvenții și facilități fiscale. Asta e ca să ghideze oamenii în lectură.

În librăriile noastre, vorbesc de cele românești, cotorul a devenit demult coperta principală a cărților. Iar cărțile bune le găsești la nivelul merișorului. La vedere stau cărțile vedetelor tv.

Și mai am un motiv ca să nu fiu Geoană. Barca a învins, pardon, a umilit Real-ul cu 5 la 0. Ce zici, Vasile? Halal de Madrid.

Ultima fereastră

luni, noiembrie 29th, 2010

Ieri, la 21.00 am încheiat concursul O fereastră pentru Librăria din Centru.

Săptămâna aceasta vom pune pe www.cartier.md toate ferestrele care au fost trimise la concurs. Dacă volumul va fi prea mare, atunci vom face o preselecție.

Iluzia continuă. Asta-i dacă mă gândesc că presupunerile celor de la Cartier sau de la Ideea sunt mult mai aproape de scrutin decât exit-poll-urile, sondajele profesioniste.

28 noiembrie. Ultima fereastră

vineri, noiembrie 26th, 2010

Mulțumim tuturor celor care ne-au trimis ferestre. Sunt superbe. Sunt vesele. Sunt triste. Sunt cu mușcate. Sunt cu istorie. Sunt cu vară. Sunt cu iarnă. Sunt cu Mozart. Sunt din Spania. Sunt din Italia. Sunt din Basarabia. Sunt din Dobrogea. Sunt din Turcia. Sunt din Franța.

Așteptăm ultima fereastră. Duminică. 28 noiembrie. Până la 21.00.

Cernat, Ținutul Secuiesc. Iulie 2010. Foto: Vladimir Bulat

Ferestre. Italiene. Orheiul Vechi

joi, noiembrie 25th, 2010

Alte ferestre:

Orheiul Vechi, Basarabia. Vara 2010. Foto: Marcel Botoșanu

Orheiul Vechi, Basarabia. Vara 2010. Foto: Marcel Botoșanu

Regiunea Lazio, Italia. Vara 2010. Foto: Marcel Botoșanu

Regiunea Lazio, Italia. Vara 2010. Foto: Marcel Botoșanu

Binele pe care l-am făcut

miercuri, noiembrie 24th, 2010

1. I-am ajutat lui Garyk, percuționistul Trigon-ului, să ducă instrumentele până la o mașină. Era singur cu toate instrumentele formației. Bine că nu făcea parte dintr-o orchestră simfonică.

2. Pe la 8 seara, la marginea Chișinăului, unde locuiesc, un necunoscut beat criță, m-a rugat, m-a somat să-l duc acasă. Altfel se pierde. Și nu știe unde se află. Și nu-și aduce aminte casa unde locuiește. Era fericit că a văzut oameni.

Sunt un idiot. Am scos mașina din garaj. L-am urcat. Și am bâjbâit strada și casa unde locuiește. În fața casei și-a văzut feciorul de vreo 12 ani și m-a rugat să aștept până acesta pleacă. Îi era rușine. Nu vroia să fie văzut beat.

Ăsta e binele pe care l-am făcut eu. Nu prea mult.

Voi?

Ferestrele din Tartu

miercuri, noiembrie 24th, 2010

Au început să vină ferestrele pentru Librăria din Centru. Vedeți cum arată cele din Tartu, Estonia.

Concursul este până duminică.

Vrem ferestre. Sunt pentru voi. Doar n-am cerut lampaci? Nici paie, nici balegă, nici lut. Vrem ferestre. Ca să le putem deschide după 28 noiembrie.

Tartu, Estonia. August 2006. Foto: Natalia Gârdea

Tartu, Estonia. august 2006. Foto: Natalia Gârdea

Calul Johnny

marți, noiembrie 23rd, 2010

În Ulise-le lui Joyce este un cal. Care toată viața lui se învârtea în jurul unei batoze (sau ceva de felul ăsta). Ăsta era jobul lui, cum ar spune telestarurile de azi. Dar a sosit un moment când calul Johnny a trebuit să devină cal adevărat. Să fie înhămat la o caretă adevărată. Și să meargă pe străzile Dublinului. Calul era mândru de șansa de a fi cal adevărat. Și a mers el pe străzile Dublinului până când a dat de un rond. Cu un havuz/monument care-i aducea aminte de batoză.

Și a început să se învârte în jurul pieței. Fără oprire. Cu tot cu caretă. Cu pasageri. Cu tot. Bietul cal Johnny.

V-aș spune lecturi plăcute. Dar nu știu dacă Ulise se mai vinde prin librăriile noastre.

TV & carte

luni, noiembrie 22nd, 2010

Stasiuk a fost la Chișinău. Dar voi n-ați știut. Canalele tv au fost prinse cu „idioți”, „vagabonzi”, „frecați” și alte noțiuni din DEX și vedete tv.

Accept. Jurnaliștii noștri idee nu au de Stasiuk. Scriitorul polonez a venit luni și marți dimineață a plecat la Sibiu.

În „Călătorind spre Babadag” Stasiuk știe ceva despre moldoveni. Ceea ce moldovenii nu știu:

„impresia că toți vor să pară altceva, că imită propria reprezentare a unei lumi care se află în altă parte. De aceea am părăsit în cele din urmă Chișinăul.”

Noi am rămas cu „vagabonzii” noștri,  cu „idioții” noștri,  cu „doi metri de bla-bla”, cu „cururile” noastre „deștepte”.  Crezând că avem o campanie electorală, niște găini porumbace, o țară și o toamnă.

Spune-le tu, Valera, că asta se află în altă parte. Doar Stasiuk a fost adevărat. Luni, 15 octombrie.

Corsari moldoveni?

vineri, noiembrie 19th, 2010

LUPII MĂRII. EVOLUȚIA MARINEI MOLDOVENEȘTI  de Ion Friptu (Tipografia Centrală, 2010)

Este o istorie a marinei universale. Cu evenimente din istoria marinei moldovenești și a Țării Românești. De la nava votivă din cavoul lui Tutankhamon, monoxila geto-dacilor, găsită în Crișul Alb, tumbaza  sau dubasa dacică până la pânzarul moldovenesc sau ceaicele căzăcești. Bine documentată, un pic eclectică.

Ce înseamnă tumbază (dubasă)? Este o ambarcațiune antică, construită de geto-daci prin arderea și scobirea unui trunchi mare. Era grea la manevrare.  Mai târziu a fost utilizată ca ponton plutitor pentru mori de apă și poduri plutitoare. Numele satului Dubăsarii Vechi de pe Nistru provine de la renumiții meșteri locali, care construiau dubase, bărci și ceaice.

Până în secolul XVI Moldova stăpânea cea mai puternică flotă maritimă de pe țărmul de nord al Mării Negre. Portul Galați devine un important centru comercial încă în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. În 1475 flota otomană cucerește portul Caffa, colonie genoveză, actuala Feodosie. Mărfurile și populația orașului, luată în robie, a fost încărcată pe nave pentru a fi duse în Turcia. Printre ostatici erau și 160 de negustori moldoveni. Navele otomane au fost atacate de lupii mării, corsarii moldoveni. 32 de corăbii mari au fost aduse în portul Chilia. Ceea ce l-a făcut pe sultanul Mahomed să afirmă, că „atâta timp cât Chilia și Cetatea Albă le țin și le stăpânesc moldovenii, noi nu vom putea avea nicio biruință”. Porturile moldovenești aveau să fie cucerite la 1484, după o încercare nereușită la 1476. Astfel cele mai importante porturi moldovenești se mută pe Nistru: Cioburciu, Tighina, Soroca, Hotin. După victoria lui Suliman Magnificul asupra domnitorului Petru Rareș din 1538, negustorii moldoveni sunt nevoiți să ceară permisiunea autorităților turcești pentru a naviga. Iar Moldova este obligată să plătească „haraciul” în sumă de 30 000 de galbeni. Marea Neagră devine un lac turcesc.

Dominația turcă a fost subminată după bătălia de la Lepanto din 7 octombrie 1571, când flota aliaților creștini a distrus 205 nave otomane din cele 276. În acea bătălie și-a pierdut mâna stângă plutonierul de pe galera „Marchiza” Miguel de Servantes Saavedra. Care avea să rămână în istorie ca autorul romanului  „Don Quijote de la Mancha”. Astfel Mediterana a revenit Europei. Marea Neagră iese de sub dictatul otoman abia după pacea de la Adrianopol, în 1829. Iar Republica Moldova și-a redobândit calitatea de stat cu ieșire la Marea Neagră la 17 martie 2009.

Așa spun cărțile.

Conspect George Friedman

joi, noiembrie 18th, 2010

George Friedman, fondatorul Stratfor, numit și „CIA din umbră”, a acordat un amplu interviu platformei  HotNews.ro. Câteva fragmente:

(mai mult…)