Arhiva pentru: octombrie, 2010

Un stat în căutarea unei cărți

vineri, octombrie 29th, 2010

„Un stat în căutarea unei națiuni. Republica Moldva” de Matei Cazacu și Nicolas Trifon. Volumul de 448 de pagini a apărut recent la editura „Non Lieu” din Paris.

Autorii au mai semnat în 1993 lucrarea „Moldova ex-sovietică.”

Cartea este excelent documentată.

Are o copertă superbă.

De o săptămână o găsiți în vânzare în Librăriile Cartier. Editorul francez a acceptat un preț special pentru Basarabia. E cu 50 la sută mai mic decât în Paris.

Avantajele Estului.

Tirajul este limitat. Iar după 28 noiembrie ar putea deveni carte rară.

Niște lansări. În imagini

joi, octombrie 28th, 2010

Chișinău. Librăria din Centru. 24 august 2010

Capacitățile mele intelectuale nu-mi permit să utilizez mai multe imagini. Sunt nevoit să aleg câte o singură imagine. De la fiecare lansare.

Femeile citesc periculos

Frankfurt. Târgul de Carte. 8 octombrie 2010

Analiști, revoluționari, editori și două domnișoare germane

Paris. Ambasada Republicii Moldova. 13 octombrie 2010

Verdictul Manolescu: „Este o carte autentică.”

București. Biroul GDS. 21 octombrie 2010

Din 22 (decembrie 1989) despre 7 (aprilie 2009)

Aureliu Busuioc. O scrisoare

joi, octombrie 28th, 2010

Mâine este congresul USM. Prin mediile internautice ale scritorimii moldovenești circulă o scrisoare. Semnată de Aureliu Busuioc. O public pentru binele internauților. Și cu acordul autorului.

Ca răspuns la invitaţia -orală! – de a participa la adunarea generală a scriitorilor – probabil un fel de congres – mă văd nevoit să declar următoarele:

Subsemnatul Busuioc Aureliu, membru al Ununii Scriitorilor din 1954 declar că din clipa semnării prezentei declaraţii nu mă mai consider membru al U S M din motive pe care le consider majore, şi anume:

Nu mă simt confortabil într-o uniune umflată în mod arbitrar la maximum cu ajutorul a numeroşi veleitari, grafomani şi plagiatori.

Mă simt marginalizat în această uniune pentru că mi-am permis să atrag atenţia opiniei publice asupra pricinei care a dus la creşterea considerabilă a organizaţiei, şi anume acumularea de voturi în scopul perpetuării – la infinit, – a unei conduceri tansformată în gaşcă, cu interese ce nu privesc şi interesele multor literaţi de valoare.

În ultimii zece-cincisprezece ani US nu doar că nu a fost în stare să scoată o revistă a tuturor scriitorilor. Mai mult, a pierdut cu regretabilă indiferenţă şi publicaţia moştenită, anume

„Leratura şi Arta”devenită proprietate privată a unui singur scriitor, deşi c ontinuă a fj finanţată oficial.

Prea multe cărţi lipsite de orice valoare artistică apar cu girul academic – fireşte pozitiv! al inamovibilei conduceri.

Vin cu prezenta declaraţie înainte – sper! – ca să fie reprimit în US plagiatorul V.Stati şi înainte ca să apară, prefaţat de aceeaşi conducere, volumul de „Plagiate alese”!

A. Busuioc,

Literat independent

Niște lansări. Expoziții

miercuri, octombrie 27th, 2010

La Bruxelles. Integrala Rene Magritte. S-au mai micșorat cozile.

La Paris. Integrala Claude Monet. Cozile sunt foarte mari. Dar nu vor fi mici.

La Paris. Expoziție Basquait. Cozile sunt de 3-4 ore. La Palais de Tokyo. Atenție cum ieșiți din mașină.

La Amiens. Cea mai mare catedrală gotică. Am scăpat corul de 500 de persoane, care a cântat. Casa-muzeu Jules Verne. Dacă sunteți cu pici.

La Geneva. Catedrala protestantă și muzeul reformei. Dar mai bine te duci la Montreux.

La Chișinău. Expoziție Valentina Rusu-Ciobanu. Nicio coadă. Sala Brâncuși.

Niște lansări. Diaspora

marți, octombrie 26th, 2010

În Germania există o diasporă a românilor stabiliți până la căderea comunismului. Diaspora moldovenească nu am văzut-o, nu am simțit-o. La lansarea de la Frankfurt. Există moldoveni cu acte în regulă, cu activități științifice/culturale importante în alte orașe germane. Nu este o diasporă tipică valului de imigrări nelegale din anii zero. Păstrează legăturile cu Republica Moldova. Promovează Republica Moldova. Sunt stabiliți temporar. Au acces la pârghii culturale germane.

Frankfurtul (târgurile varia) este cea mai importantă platformă de promovare a produselor, implicit a țărilor. În afară de Târgul de Carte, cel mai important în domeniu, mai au loc târgurile agricole, turistice etc, etc. Și aceste etc-uri sunt cele mai mari și importante în domeniu. Moldova e prezentă doar la cel de carte. Și asta mai degrabă se datorează unor ambiții ale editorilor decât o politică fluentă de promovare a statului.

Diaspora din Belgia. O surpriză plăcută. Nu este cea mai mare. Dar e deosebit de activă. Îi spuneam Ludmilei Bulgaru, inițiatoarea lansării, că voi fi fericit dacă vor fi 10 – 15 oameni. A fost o sală plină. Și foarte vie.

Diaspora din Franța. A dat cam tot atâtea voturi ca cea din Italia, care numeric este de câteva ori mai mare. Nucleul ei activ sunt bisericile ortodoxe. Și un evident pol liberal.

Diaspora din Elveția. Nu există. Sunt funcționari în structuri mondiale. Sunt studenți. Sunt ruși. Și există banca fraților Sturdza.

Noii basarabeni din București. Nu mai umblă în găști de Ciocana, nu-și mai etalează rusa. Sunt perfecți integrați.

Ochii basarabenilor licăresc. În Leipzig, Frankfurt, Munhen, Bruxelles, Amiens, Paris, Geneva, București.

În Chișinău și în satele Țării de Pământ avem ochi opaci. Și parcă suntem acasă. Și parcă ar trebui să licărească. Basarabia este mortul din sania, pe care a văzut-o Geo Bogza prin părțile Corjeuților, trasă de diasporă pe un drum de toamnă.

„Las” că-i bine, Jeane,” ar fi scris azi Druță în „Ultima lună de toamnă”. Iar prohodul cântă „Jana n-a murit, Jeane, Jana se transformă”.

Niște lansări. Raport de drum

luni, octombrie 25th, 2010

Dacă intri în România din partea basarabeană, atunci limita de viteză pentru străzile naționale e de 90 km/oră. Vezi panoul din Vama Albița. Dacă intri în România din partea maghiară, atunci limita de viteză pe străzile naționale e de 100 km/oră. Vezi panoul de la Vama Borș.

Pe drumurile României au dispărut căruțele. Au apărut în schimb pe șoseaua Balcani (Poltava, denumirea veche sau autobanul lui Tarlev). În România s-au împuținat Daciile, reginele drumurilor. În Republica Moldova și-au făcut curaj și au apărut pe șoseaua Balcani bătrânii șoferi ai bătrânelor Jiguli-uri.

Drumul de la Oradea spre București (cu excepția Oradea – Deva) este un chin. Vreau să văd înțeleptul care a făcut secundar traseul Deva – Sibiu vizavi de Alba-Iulia – Sibiu. Toate tirurile Albaniei, care ocolesc autostrada din Serbia, care leagă Balcanii de Europa, traversează România pe traseul Arad – Sibiu – București. Ambutiajul de la Sebeș este de kilometri. Iar timpul se exprimă în ore. Este mai groaznic decât ambutiajele de la Paris și Lille.

Drumurile Ungariei au la fiecare 10 km indicatoare care avertizează „Animale” (Cerbi). Cerbii și căprioarele le vezi în România și Germania. Vânătorii îi vezi în nordul Franței.

Pe autostrăzile luminate ale Belgiei limita de viteză e de 120 km/oră. Consumul pentru un motor de 2000 e de 6,6 litri la suta de kilometri.

În Elveția porsche-urile, lamborghini-le, ferrari-urile, aston martin-urile circulă cu 120 kilometri la oră. Ușile ascensoarele se închid după ce reușești să-ți scoți coroana dentară, s-o ștergi cu năframa, s-o pui la loc și să-ți așezi cravata.

Pe autostrăzile Germaniei nu există limită de viteză. Dar, e bine să știți, asigurarea este valabilă doar până în 120 km/oră. Riscul e pe cont propriu.

E nevoie de vignetă, care e bine s-o procurați de la benzinăriile de la frontieră, pentru România (are 140 de km de autostradă, dar vigneta e solicitată și pe celelalte străzi), pentru Ungaria, Austria, Slovenia (autostrăzi est-vest, sud-nord), pentru Elveția (se cumpără pentru un an, autostrăzi în jurul lacurilor). Nu e nevoie de vignetă pentru autoturisme în Germania și Belgia. Autostrăzile franceze sunt cu plată. Asta e dacă reușești să-ți faci plinul. Rafinăriile erau în grevă.

Dacă vezi o mașină care s-a plasat pe ultima bandă și merge non-stop pe ea, indiferent de viteză, să știi că șoferul e român. Dacă vezi o mașină care merge cu 150 km/oră pe autostrăzile Ungariei sau Austriei, atunci, fii sigur, șoferul e român. Indiferent dacă e cu numere de București, Timișoara, Argeș sau Chișinău. Dacă vezi un tir care iese la depășirea altui tir, atunci, de cele mai multe ori, șoferul e polonez.

Dacă vezi doi polițiști care reglează circulația într-o intersecție, atunci, fii sigur, ai asigurat un ambutiaj de o oră la acea intersecție.

În rest, ai grijă la drum.

Lecția lui Sergiu Prodan

marți, octombrie 12th, 2010

Pe când Sergiu Prodan era doar actor și cel mai frumos bărbat al tuturor timpurilor și popoarelor, pe atunci se mai turnau filme.

Se filma o scenă pe o stradă dintr-un târg moldovenesc. Actorii își făceau rolul. Operatorii filmau. Regizorul era dumnezeul scenei. Lumea s-a adunat în jurul scenei și o făcea pe gură-cască. Erau cu ochii pe actori. Actorii erau mândri de importanța lor. Se simțeau vedete. Până în momentul când cei trei șoferi, care făceau parte din echipa de filmare, plictisiți de filmări și fără alte treburi, s-au apucat să topească niște plumb dintr-un acumulator mai vechi. Făceau greutăți pentru ustensiliile lor pescărești. Topeau cu atâta pasiune plumbul încât lumea a lăsat actorii în pace și au făcut cercuri, cercuri în jurul celor trei șoferi.

Era atâta pasiune în topitul plumbului, încât jocul actoricesc pălea.

Atunci Sergiu Prodan a înțeles că fără pasiune nu poți face nimic.

Editori și tipografi

luni, octombrie 11th, 2010

Prima tipografie a fost înființată în 1642 la Iași, în preajma Sinodului ecumenic. Petru Movilă a adus de la Kiev un teasc. Garnitura de litere mobile și celălalt utilaj necesar funcționării tipografiei a fost cumpărat de domnitorul Vasile Lupu de la Lemberg (Lvov). Domnitorul moldovean a finanțat și construcția sediului pentru tipografie în curtea Mănăstirii Trei Ierarhi.

Prima tipăritură Scrisoarea de mulțumire către Vasile Lupu a fost scoasă de sub teasc la 20 decembrie 1642. La așezarea primei tipografii moldovenești și-au mai dat concursul mitropolitul Varlaam, cărturarul și tipograful Simeon Poceațki, administratorul tipografiei, și gravorul Ilie Anagnoste, devenit întemeietorul graficii de carte moldovenești.

Mihail Strilbițki întemeiază la Iași prima tipografie privată în 1785, trecută ulterior la Dubăsari. Strilbițki a tipărit circa 32 de titluri, dintre care 14 cărți laice. Menționăm Celor ce iubesc a cerca vrednice învățături din fiziognomie de I.Lafater (Iași, 1785), Calendariu pe 112 ani (Iași, 1785), cel mai vechi calendar românesc din Moldova, Poezii noo de Ioan Cantacuzino (Dubăsari, 1796), Ceaslov (Dubăsari, 1794).

Cel de-al doilea centru tipografic din Moldova era Mănăstirea Neamț. Starețul Paisie Velicikovski, împreună cu elevii săi, a tradus și a transcris peste 300 de manuscrise în perioada 1779 – 1794. În 1800 Mihail Strilbițki dăruiește teascul său tipografic Mănăstirii Neamț. Unde în 1825 apare prima ediție în română a Descrierii Moldovei de Dimitrie Cantemir.

Prima tipografie exarhicească din Chișinău s-a deschis în mod solemn la 31 mai 1814. A fost deschisă la inițiativa mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, printr-o solicitare către Sinodul rus, pentru editarea cărților bisericești, „pentru educația și instruirea clerului și altor poporeni în limba română și rusă”. Ea a funcționat până în 1883, când a fost vândută Mănăstirii Noul Neamț.

Tipografia lui Akim Popov, prima tipografie privată din Basarabia, își începe activitatea în 1846. Aici sunt tipărite operele lui Ion Sârbu, Ion Ciorescu și Cursul primitiv de limbă română compusu pentru clasele elementare și patru clase gimnaziale (1865) de Ioan Doncev.

Primele manuale școlare cu alfabet latin apar la Tipografia Societății Culturale Moldovenești, cumpărată de la Iași de către Onisifor Ghibu și Simeon Murafa. A fost inaugurată la 8 septembrie 1917 în prezența lui Pan Halippa și Vasile Harea.

În perioada interbelică în majoritatea târgurilor basarabene (Briceni, Tarutino, Tighina, Cetatea Albă, Ismail, Cernăuți, Zgurița, Hotin, Soroca, Sărata, Tatarbunar, Sărata, Sulița, Orhei, Căușenii Noi, Bălți, Cahul, Reni, Storojineț, Lipcani, Chilia Nouă, Leova) funcționau tipografii, litografii, legătorii de cărți (majoritatea private), care tipăreau calendare, manuale, anuare, beletristică.

În RASS Moldovenească este înființată în 1925 la Balta Editura de Stat, transferată în 1929 la Tiraspol, iar din 1940 – la Chișinău. Din 1959, prin comasarea Editurii de Stat cu editura Școala Sovietică, se constituie editura Cartea Moldovenească, din 1990 – Universitas, comasată cu editura Lumina, 1996.

La 7 decembrie 1933 prin Hotărârea Comitetului Regional din Moldova al PC(b) din Ucraina este înființată Editura de Partid (Editpartmold), mutată în 1940 la Chișinău, în 1943 la Moscova, revine în 1945 în Chișinău. Din 1990 se numește Universul.

În 1959 în cadrul Academiei de Științe a RSSM a fost fondată Editura Știința.

În perioada sovietică au mai fost fondate editura didactică Lumina (1966), Editura redacției principale a Enciclopediei Sovietice Moldovenești (1967), Literatura artistică (1977, devenită Hyperion din 1989). În 1996, după ce în anii 90 aproape fiecare redacție din editurile de stat au devenit entități juridice, majoritatea editurilor de stat au fost comasate în editura Cartea Moldovei.

Litera, fondată în 1989, este prima editură privată apărută în Chișinău după reformele gorbacioviste. Ulterior apar editurile private Sigma (1992), Museum (1992), Prut Internațional (1992), Cartdidact (1994), Arc (1995, creată de Fundația Soros-Moldova),  Cartier (1995), Prometeu (1996), Ruxanda (1996, Pontos din 2000), Bons Offices (1997), Epigraf (1998).

Actualmente în Republica Moldova activează cca 230 de edituri (5 edituri de stat, 15 centre editorial-poligrafice ale instituțiilor superioare de învățământ). Cele mai multe titluri de carte  din ultimii 5 ani au apărut în 2006: 2850. Numărul mediu constituind cca 2600 de titluri pe an cu un tiraj mediu total de cca 2,7 mln de exemplare. 64 la sută din titluri apar în limba română, 17%  – în rusă, 19% sunt cărți apărute în alte 11 limbi (engleză, franceză, ucraineană, găgăuză, germană, italiană, bulgară ș.a.). Cca 25 la sută din titluri apar în tiraje de până în 500 exemplare.

Cartea la moldoveni. Raport 2009

vineri, octombrie 8th, 2010

Ca să nu umblăm cu aproximările, măsurătorile sociologice și alte politichii, vă prezint raportul Valentinei Chitoroagă, directorul Camerei Naționale a Cărții din Republica Moldova.

(mai mult…)

Niște lansări

joi, octombrie 7th, 2010

Inițial au venit cei de la editurile Arc & Știința. Să facem o lansare la Târgul de Carte de la Frankfurt. Știind furnicarul de acolo, am fost împotrivă. Am fost convins că e bine să vorbim despre Revoluțai Twitter și Aceasta este prima mea revoluție. Furați-mi-o. Am acceptat. Mihai Bacinschi a făcut acest afiș.

Ludmila Bulgaru, impresionată de carte, a cochetat frumos, a tras sfori inteligente. Așa a apărut a doua lansare. La Bruxelles. Și al doilea afiș.

Oleg Serebrian a fost invitat la Frankfurt și la Bruxelles. Ca să vorbească despre carte. N-a putut. Era mai simplu să facă o lansare la Paris. Așa a apărut al treilea afiș. Și a treia lansare.

Igor Mocanu, PR managerul Cartier de la București, a ajuns în situația scriitorului Alexandru Vakulovski. Scrie romane, studii într-un sat din sudul Basarabiei. Un exil benefic pentru un scriitor. Și atunci Vasile Ernu a acceptat să facă a patra lansare. La București. Așa a apărut al patrulea afiș.

Deoarece sunt autoritar și tiran, prin buna înțelegere a lui Vitalie Coroban, am zis că trebuie o ordine în capul meu. Din care cauză a apărut acest afiș.

Probabil, se va mai umbla la nume. Probabil, se vor mai fura revoluții. Probabil, vom îmbătrâni pe aiurea. Probabil, la 28 noiembrie, alții vor fi hoții.

Mă duc să citesc Alexandru Lăpușneanul. Să-mi împrospătez a doua descălecare.