Eu merg. Încă.
Ia mai bine o carte.
Nu mai hodinesc. Iar la muncă. Duceți-vă la hodină. Mai scăpați de mine. Nu mai citi toate tâmpeniile de pe blog.
Ia mai bine o carte.
Încă hodinesc. Tipografia lucrează. „Lecture, langage et expression”. E un manual de franceză pentru studenții de la anul I. Este un manual în memoria Emiliei Bulgac.Va fi în librăriile bune din Republica Moldova la sfârșitul lui august.

Mai hodinesc. Tipografia lucrează. În a doua jumătate a lui august sau la începutul lui septembrie în librăriile bune din România va apărea „Rusia amenință oare Occidentul?” Sper în acest sfârșit de iulie să fie un august liniștit.

Hodinesc. În continuare. Tipografia lucrează. Unul dintre cele mai bune studii despre partidele politice din Republica Moldova. Un istoric de la 1989 până la 2010. Este semnat de Igor Munteanu. „Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme”.

Hodinesc. Eu. Tipografia lucrează. Se tipărește coperta cărții lui Sandu Vakulovski „157 de trepte spre iad sau Salvați-mă la Roșia Montana”. Apare în colecția „Rotonda”. Va fi în librările bune din România și Republica Moldova în a doua săptămână a lunii august. Sandu Vakulovski este autorul romanelor „Pizdeț”, „Letopizdeț” și „Bong”. Da. E acel Vakulovski. Celălalt Vakulovski e Mihai. Mihail. Fratele mai mare. Și internaut bătrân.

Al doilea desen al prietenului meu de doi metri:
Prietenul meu este pictor.
Prietenul meu de doi metri, care știe cum se fumează o țigară de foi cubaneză, știe cum se bea un vin bun francez, știe cinci limbi, avea un agent de asigurări în Basarabia care știa doar rusa și un specialist it care știa doar rusa. Prietenul meu de doi metri nu avea rusa în lista lui de cinci limbi. Prietenul meu de doi metri n-a înțeles niciodată de ce basarabenii servesc la o petrecere toate bucatele odată. (După lungi discuții filosofice am constatat că e vorba de lene. Și comoditate. ) Prietenul meu de doi metri n-a înțeles niciodată cum naiba trăiesc basarabenii cu salariile lor și cu prețurile lor.
Iar la începutul lui iunie 2009 mi-a făcut cadou două desene. Primul:

O mahală dintr-un sat din codrii Basarabiei. Trei case. Trei vecini.
La Vasile Gheorghievici a venit feciorul de la oraș și taie lemne cu drujba. Vasile Gheorghievici s-a dus la vecinul de peste o gospodărie să-l ajute să taie porcul. Un porc mare de vreo 200 de kile. La porc a venit și Pechia cu pușca de vânătoare. A pus țeava în fruntea porcului. „Bu-bu-uu…ccc!” A căzut porcul în gojineață. Pechia și-a pus arma pe umăr și a plecat. „Cât face?”, îl întreabă gospodarul. „Prin bar”, răspunde Pechia. Asta înseamnă că gospodarul cu porc va trebui să-i dea de băut în barul din sat. Altădată. Iar acum trebuia de scos porcul. Și descoperă că e mai greu decât și-au închipuit gospodarii. Încep să caute vecinii. Vasile Gheorghievici îl aduce pe feciorul care tăia lemne cu drujba.
Doi electricieni de la Union Fenosa schimbau stâlpii de lumină. În aceeași mahală. Unul, aghezmuit bine, era urcat pe noul stâlp. Al doilea, beat criță, îl ajuta de la sol. Cel din stâlp îl vede pe Vasile Gheorghievici: „Vasile Ghieorghievici, fă cinste cu un pahar de vin”. „Mai încolo. Mă duc să-l chem pe băiat să mă ajute să scoatem porcul din gojineață”. „Eheei, Vasile Gheorghiervici, te știm noi, îți pare rău”.
În timpul când vecinii se chinuiau cu porcul ucis cu un glonte în frunte s-a auzit vuietul unui stâlp. După aia un șir de pocnete. Se spărgeau foile de ardezie de pe saraiul vecinului din mijloc. Electricianul beat și electricianul beat criță au scos stâlpul vechi. Și i-au dat drumul peste sarai. A ieșit și vecina. Chiochia Mașa. Să vadă ce-i cu vuietul. Dar n-a reușit să întrebe nimic. Electricianul beat de pe stâlp, electricianul beat criță de la sol au luat-o la rost cu vorbe dumnezeiești spuse la marginea iadului despre poziționarea greșită a saraiului vizavi de traiectoria căderii pilonului de electricitate.
Era o dimineață de sâmbătă. Într-o mahală dintr-un sat din codrii Basarabiei.
Citea. Nu mai citește.
Pe timpuri, șoferii din satele Basarabiei, care, sociologic vorbind, formau clasa medie rurală, erau cititori fideli. De romane polițiste, de romane de dragoste, de romane istorice, de romanele lui Druță, de romanele lui Busuioc. Citeau în rusă. Citeau în română. Acei șoferi sunt pensionați. Cei care au venit nu mai citesc.
Profesorii rurali citeau. Medicii rurali citeau. Șoferii rurali citeau. Pădurarul citea. Nu citeau tractoriștii. Nu citeau mulgătoarele. Nu citeau cei din brigada a șasea, care prășeau grădina de legume. Nu citeau cei din brigada a doua, care erau la legat la vie. Dar brigadirul, zvenovoiul, contabila kolhozului citeau. Citea librara de la „Luminița” din sat. Nu citeau ei foarte mult. Nu citeau ei foarte calitativ. Dar puteai spune: „Garajul citește”.
Popor, unde-i garajul?!
Comentarii recente