„Testamentul necitit. Scrisorile unei mame plecate la muncă în Occident” de Lilia Bicec. Lansat aseară la Librăria 9. Un text dezgolit de metafore în fața realităților de la începutul secolului XXI. Un text povestit fără intermediari. Lilia Bicec, colega mea de la anul întâi de facultate, a trecut prin tot calvarul basarabenilor care au trecut ilegal frontiere, ghidați de cărăuși cinici, ca să ajungă într-un Occident al visurilor lor. Iar Occidentul își trăia realitatea proprie.

Metaforele tac în fața unui destin tragic. Ca apoi să se încline în fața unei voințe de invidiat. Lilia Bicec a reușit să se integreze în societatea italiană.

Au fost și colegii de facultate. Cu excepția mogulilor. Avem bunici printre noi. Avem proaspeți tătici. Am vorbit despre cât de mărunt e corpul de literă la instrucțiile pentru medicamente. Intrăm în categoria oamenilor care încep să devină clienți fideli ai farmaciilor. Unii dintre noi circulă cu acte în regulă prin washingtoane și londre. Alții n-au trecut nici Prutul. Unii au iubit mulți. Alții n-au iubit niciunul. Unii mai iubesc și azi. Alții n-au iubit niciodată. Colegii mei de facultate. Cei care au văzut visele noastre. Iar aseară am văzut viața noastră.