Arhiva pentru: octombrie, 2009

După 20 de ani

vineri, octombrie 16th, 2009

În noiembrie se vor împlini 20 de ani de la căderea Zidului de la Berlin. Am scos deja din tipar „După douăzeci de ani de la căderea Zidului. Europa reconfigurată” de Pierre Verluise în traducerea Gabrielei Șiclovan. O carte plină de informații, date ce au marcat sau continuă să marcheze istoria contemporană. De la cum și cine a făcut revoluția română până la constatările seci: „Candidații potențiali (ai UE, n.mea) sunt următorii: Albania, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Serbia… și Kosovo” (pagina 173).

La pagina 184: „…pare dificil să-ți imaginezi UE înfruntând brutal Rusia pe terenul Transnistriei, deci al Moldovei. În iulie 2008, un expert OSCE mărturisește: „Există, la Moscova, o reflecție asupra negocierii de ansamblu care ar putea fi purtată pentru a consolida anumite „linii roșii” în Europa. Pentru ruși, neutralitatea Moldovei a devenit de curând miezul dezbaterii”. Capitolul se numește „Ucraina și Moldova, vecinătate comună cu UE și cu Rusia”.

Peste o săptămână vom scoate din tipar „Căderea Zidului din Berlin și a comunismului pe înțelesul nepoțelei mele Sooazig” de Marc Ferro.

Iar luni vă așteptăm la lansarea cărții „Statele Unite și lumea moștenite de Obama” de Catherine Durandin. Cartea scrisă în franceză a apărut în premieră în română. Iar Obama încă nu era nobeliar.

Erevan-Chișinău. Ultimul raport

joi, octombrie 15th, 2009

La Erevan a avut loc al III-lea Forum al Traducătorilor și Editorilor din CSI și Țările Baltice. Nu a fost o vizită doar pentru armence.

Drumul de la aeroport spre hotelul din Erevan era ticsit de casinouri. Probabil așa au reacționat armenii la interzicerea casinourilor din Moscova. În hotelul din Erevan internetul era încă în faza incipientă. Era o diferență de timp ca între tunet și fulger. Apăsai butonul de pe claviatură și peste cinci minute apărea și litera pe ecran.

În prima ședință au fost discursuri de mulțumire. Delegația din Moldova a oferit un covor cu Eminescu sau cu Ștefan cel Mare. Am dormit pe parcursul ședinței. M-am trezit ca să imortalizez momentul.

Em.Galaicu-Păun, Miroslava Metleaeva și covorul moldovenesc. Fotografie de Gheorghe Erizanu

Em.Galaicu-Păun, Miroslava Metleaeva și covorul moldovenesc. Fotografie de Gheorghe Erizanu

Am așezat cele 23 de kilograme de carte Cartier pe standul care ne-a fost oferit. Plăcut surprins că la stand nu vom sta noi. Organizatorii au delegat câte o persoană ca să păzească cărțile. Cărțile au rămas în fondul unei biblioteci din Armenia. Cu excepția unei cărți de Andruhovici și Ogrîzko de la o altă editură, care aveau două exemplare, și am zis că unul mi-ar prinde bine și mie. Complice mi-a fost un mare poet. Romanul lui Andruhovici l-am citit. Pot să-l restitui Armeniei. Dacă mai au nevoie de un exemplar. Romanul lui Ogrîzko încă nu l-am citit. Deci nu-l pot restitui. Poate mai târziu.

Armeanca Cartierului. Fotografie de Gheorghe Erizanu

Armeanca Cartierului. Fotografie de Gheorghe Erizanu

După amiază am părăsit ședința. Iată ce am văzut.

Această fotografie mi-a fost cerut s-o șterg de un bodyguard. N-am înțeles de ce. De aia o public.

Această fotografie a fost interzisă de un bodyguard. N-am înțeles de ce. De aia o public.

Biserica, un simbol al statalității Armeniei. Este peste drum de fotografia interzisă.

Biserica, un simbol al statalității Armeniei. Este peste drum de fotografia interzisă.

Peisaj cu havuzuri uitate din stânga bisericii.

Peisaj cu havuzuri uitate din stânga bisericii.

Havuzurile din fața clădirii Guvernului armean.

Havuzurile din fața clădirii Guvernului armean.

Moschee ascunsă între blocuri locative.

Moschee ascunsă între blocuri locative.

După aia am fost cazați într-un hotel a unui complex sportiv din munți. Ca să nu mai putem absenta de la ședințe. I-am ascultat o juma de zi pe colegii din Uzbekistan, Kârgâzstan, Armenia, Rusia, estonianul Vereșceaghin. Am fost întrebați dacă Lașcionov este scriitor moldovean. Este rus. Scrie în rusă despre Moldova. Nu știu unde trăiește. L-am întrebat pe moderator dacă scriitorul englez cu nume francez Le Carre este considerat scriitor rus pentru romanul Casa Rusia. Și deoarece n-am primit niciun răspuns, iar șefa delegației tot îmi spunea „Gheorghii, govori!” am expus următorul gând înțelept: „Limba rusă a încetat să fie un mecanism de promovare a literaturilor din fostele republici unionale. Scriitorii ucraineni sunt preluați și promovați de agențiile literare și editurile germane. Abia după aia apar în rusă”. După atâta înțelepciune am muțit. Am ascultat în cercuri private editorii și traducătorii ruși, ucraineni, bieloruși, letoni. Și armeni. Vorbeam aceeași limbă.

Complexul sportiv în care am fost cazați era în munți. A fost construit pentru echipa olimpică a URSS-ului înainte de Olimpiada din Mexico. Ca să se adapteze la înălțime. Spațiul imens de hoteluri, săli sportive, piscine nu a putut fi întreținut după anii 90. Armenii au lăsat în paragină toate edificiile olimpice și au construit un hotel nou. Unde au loc diferite conferințe, mai vin echipele sportive rusești pentru antrenamente, mai vine Valueev înainte de meciurile importante.

Nicolae Rusu, prozatorul, a vrut să vadă Casa de creație a scriitorilor armeni. Era la o oră de mers pe jos de hotelul nostru. Am fost. Am văzut-o. Am fost în bibliotecă. Printre toate cărțile armenești am dat de o traducere în armeană din anii 80 a unui roman de Samson Șleahu. E nevoie de norocul chiorului ca din sutele de cărți în armeană să dai de o carte a unui scriitor din RSSM.

Sărbătoarea traducătorului e inclusă în sărbătorile religioase de Biserica armenească. Mesrop Machtots (361 – 440), fondatorul alfabetului armean, este și unul dintre traducătorii Bibliei. Traducerea a fost atât de reușită încât în biserici și astăzi este utilizată.

Matenadaran, locul unde sunt păstrate manuscrisele Armeniei.

Matenadaran, locul unde sunt păstrate manuscrisele Armeniei.

Literele lui Mersop. De 1600 de ani. Câte un monument pentru fiecare literă.

Literele lui Mesrop. De 1600 de ani. Câte un monument pentru fiecare literă.

Sfârșit cu Sevanul în ploaie. Fotografii de Gheorghe Erizanu

Sfârșit cu Sevanul în ploaie. Fotografii de Gheorghe Erizanu

Părul din urechi

marți, octombrie 13th, 2009

Am fost întrebat de Irina Nechit de la Jurnal de Chișinău:

E o idee interesanta crearea unor panouri cu portrete ale unor scriitori basarabeni in viata. Cine-i fotograful? Cine-i autorul panourilor? Unde vor fi plasate? Asteptati un  efect financiar concret, adica mai multe vanzari de carte? S-au inviorat vanzarile toamna asta? Ce alte metode de promovare a cartilor si scriitorilor veti folosi? Putem gasi informatii se pe blogul tau parsonal? De ce ai simtit necesitatea de a scrie pe blog? Te stimuleaza? Stiu ca e citit. E de succes. Te rog sa-mi spui aceste informatii ca sa le public in ziar.

Am răspuns:

Proiectul ”Cicni scriitori. Intră în librăriile Cartier” a fost realizat în februarie împreună cu revista Punkt. Câte un scriitor contemporan din diferite generații devine tutorele unei librării Cartier. Ca să nu-i fie trist i-am dat și un animal de companie. Ca să nu aducem animale mari în Chișinău, am preferat animalele pitice. Păunul a fost cel mai mare animal. Fiecare scriitor trebuia să scrie un îndemn pentru eventualul trecător ca să intre în librărie. De exemplu Costică Cheianu, mascota Casei Cărții de la Ciocana a scris: ”Sunt bogat, am două case: casa mamei la Trușeni și Casa Cărții la Ciocana”. Alături de Costică Cheianu e un ponei. Panourile vor fi plasate pe Librăriile Cartier. Emilian Galaicu-Păun, alături de un păun regal e deja la Librăria din Centru pe bulevardul Ștefan cel Mare. Deocamdată, trecătorii nu i-au scos ochii, nu i-au desenat coarne. Sper că avem oameni civilizați. Vladimir Beșleagă, alături de un iepure pitic, este tutorele Librăriei Vărul Shakespeare. Iulian Filip, alături de un țap pitic, va fi la Librăria din Hol. Iar Dumitru Crudu, alături de un berbec pitic, va înfrumuseța Librăria 9.

Nu aștept vânzări spectaculoase. Vreau să umanizez librăriile. Librăriile nu pot fi privite doar ca un spațiu de comercializare. După mine, ele trebuie să fie în primul rând un spațiu cultural. Din aceste motive vom relansa în curând Serile poetice la Librăria din Centru. Tot la Librăria din Centru au loc ședințele clubului Ce? Unde? Când? La Librăria 9 au loc ședințele clubului Forum Plural. Sper să găsim o soluție bună pentru lecturile prozatorilor la Librăria 9. Celelalte librării au fost oferite ca spații pentru întâlnirile scriitorilor cu elevii în cadrul Salonului de Carte pentru Copii.

Despre vânzări. Este o zvâcnire pentru septembrie. Dar asta nu înseamnă vânzări. Vom putea vorbi despre o revitalizare a sectorului în lunile următoare. Nu sunt optimist. Librarii au simțit acalmia mai ales în perioada aprilie – iulie curent. Parcă au dispărut toți cititorii. Omul nu mai intră în librării atunci când este ucisă speranța.

Blogul meu și al celorlalți colegi Cartier au apărut ca să putem comunica cu potențialii cititori, autori Cartier. Paradoxal, dar editurile sunt niște organisme foarte închise. Noi am deschis porțile ca oamenii să vadă că în spatele cărților sunt oameni vii, cu fericirile și nevoile lor. Ce oferte avem cititorul poate găsi pe www.cartier.md. Cum apar și chinurile facerii cărților, cotidianul editurii sau al librăriilor pot fi găsite pe blogurile personale ale echipei Cartier. Blogurile apar ca niște vase comunicante dintre echipa Cartier și cititorul Cartier.

Iar eu scriu deoarece riscam să-mi crească păr în urechi.

Se zice că Dumnezeu la naștere îți dăruiește niște capacități. Dacă omul pe parcursul vieții nu le realizează, atunci începe să-i crească păr. În urechi. În nas. De aia scriu. În fiece zi. De luni până vineri. Ca să nu-mi crească păr. În urechi.

Chiar dacă administrarea unei edituri și a librăriilor te epuizează. Și te menține în formă. La Cartier nimeni nu are nevoie de cure de slăbire.

Publicat în Jurnal de Chișinău la 9 octombrie 2009

Erevan. Externele

luni, octombrie 12th, 2009

În geopoliticile țărilor mici și sărace cultura devine direcția prioritară. Armenia are un excelent ministru al Culturii. Și un viceministru de Externe, responsabil de evenimentele culturale internaționale și promovarea Armeniei culturale în lume, fost student al lui Iurii Lotman.

Cele mai mari investiții ale statului sunt direcționate în perioada apropiată în renovarea și aprovizionarea cu carte a bibliotecilor Armeniei. Drumurile sunt mai proaste ca în Moldova. Criza economică bântuie și pe aici. O privire primitivă asupra realităților armenești îți aduce aminte de Basarabia anilor 90.

Partea leului dintr-un buget auster se va duce pe carte și cultură. Cel mai frumos plan anticriză de care am auzit vreodată. Probabil, vreun viceministru la Finanțe sau Economie a fost la lecțiile lui Lotman.

Erevanul ziua

miercuri, octombrie 7th, 2009

Armencele sunt mai frumoase ca Erevanul.

Moscova-Erevan

miercuri, octombrie 7th, 2009

Domodedovo, aeroportul, are Wi-Fi. Dar democrația internauților e rusească. Trebuie sa trimiți un sms cu plată la o companie de telefonie mobilă. Respectiv trebuie să-ți cumperi cartela telefonică de la compania cu Hi-Fi. M-am simțit mândru de libertatea din Grădina Publică din Chișinău. Dar Hi-Fi-ul era la Chișinău. Și eu hai-hui prin Domodedovo.

Erevan. Multe volgi, jiguliuri și alte minuni ale avtopromului sovietic. Un gri sovietic. Multă construcție. Clădiri iluminate. Foarte multe cazinouri. Și Russkoe Radio. Numerele mașinilor sunt în același stil ca numerele rusești.

De ce în țările din Est se completează în avion tot felul de fișe pentru tot felul de structuri birocratice? Pentru serviciul de imigrări, pentru serviciul sanitar, pentru fsb, pentru mss, pentru sss. Și mă mai bate la cap că e în interesul meu.

Armeanul din fața mea, care intra în propria țară, trebuia să completeze o fișă în engleză sau rusă. A completat-o însoțitoarea de bord. Armeanul nu știa să scrie.

Miorița Omului

marți, octombrie 6th, 2009
Miorița. Pe Insula Omului. Cerul, pășunele, oile, berbecul sunt reale. Becali, ciobanul moldovean, Photoshopul nu au nicio atribuție. Bio-coarnele sunt un produs sută la sută natural.
Vă închipuiți cum arată încornorații de pe Insula Omului?! Și noi credeam că ne este greu?
Oieritul pe Insula Omului
Oieritul pe Insula Omului

Lecturi italiene

luni, octombrie 5th, 2009

Era încă august. Pe o plajă dintr-un orășel pescăresc mediteranean, unde pietrele țineau loc de șezlong, de masă, de umbrelă, un italian făcut bine de vreo 25-30 de ani, care înnebunește doamnele indiferent de tradițiile geografice ale iubirii, citea ”Alchimistul” de Paulo Coelho. Nimic deosebit. Mii sau milioane de oameni citesc Coelho pe plajă, în parcuri, în metrou. Este cartea care se pretează pentru lectură în orice loc. Poate cu excepția biroului sau a mesei de lucru. Este ca o siestă. Dar italianul bine făcut citea pe litere. Dădea din buze. Vroia să prindă cu înverșunare fiecare cuvânt. I se dădea greu. Probabil era prima carte pe care o citea. În săptămâna în care tot ne-am urmărit el tot a dat mărunt din buze. Când am plecat l-am lăsat cu cititul la pagina 42. Era o ediție cartonată. Cu supracopertă. Cu un corp de literă mare. Aerisit. Când obosea să dea din buze se arunca în mare. Înota. Discuta cu prietenii. Cocheta cu prietena sa. Viața ieșea din fiecare mușchi al lui. Lumea părea la picioarele lui. Doar Coelho îl teroriza când revenea la culcușul lui de pe plajă. Vroiam să vad când îl va abandona. Era un chin. Era o muncă sisifică. Dar italianul bine făcut revenea la alineatele lui Coelho. Și continua. Și continua. Dând mărunt din buze. Eu am plecat. Mi-am terminat cele patru cărți luate pentru vacanță. În ultimele zile mă uitam la valuri. La pietre. La stânci. La italience. La italian. Iar el continua să se uite în literele mari care făceau cuvine. Cuvinte care făceau propoziții. Propoziții care făceau alineate. Care-l țineau în mrejele lor pe un bărbat care ar fi putut pe o plajă, la o adică,  să privească soarele, valurile, stâncile, sânii, șoldurile. Mai estetice și mai apetisante decât toate bibliotecile lumii.

Probabil că l-a citit până la capăt. Tot dând mărunt din buze. Nu știu.

Era un noiembrie. Cu vreo trei ani în urmă. Eram în vizită la niște cunoscuți. El absolvent al unei facultăți din Chișinău. Și ea absolventă a câtorva facultăți din Chișinău. Aveau un copil de vreo cinci ani. Așa cum vor să aibă toți părinții. Frumos. Ascultător până la o anumită vârstă. Alintat. Deștept. Putea citi. Știa poezii. Putea număra. Putea aduna. Putea scădea. Când toate treburile țării erau puse la punct, când toate bârfele capitalei de pe Bâc erau trecute în revistă și descopeream cât de deștepți suntem noi, cei prezenți, și câți imbecili sunt prin părțile unde nu suntem noi, venea momentul siestei la moldoveni. Recitalul de poezii al copilului de cinci anișori. I se improviza o scenă. Copilul se urca pe un scaun. În mijlocul casei. Era rugat să spună oaspeților dragi și aghesmuiți poezia ceea cu somnoroase păsărele. Apoi poezia ceea cu cățelul. După toate regulile retoricii. Dacă se încurca la un rând, atunci poezia se începea de la capăt. Apoi copilul se emoționa. Apoi arăta mofturi. Apoi lua o palmă de la tata cu facultatea făcută. Căruia nu-i plăcea intonația. Sau moftul pe care-l demonstra iubirea ochilor lui în acea seară. Apoi trebuia numaidecât de aplaudat. De lăudat.

Probabil acum copilul este un elev bun. Ascultător și sârguincios. Este lăudat pentru notele bune de părinții iubitori. Probabil va citi toate cărțile recomandate de învățătoare. După aia va citi toate cărțile recomandate în programa școlară. La facultate va citi bibliografia obligatorie. 

Dar nu va citi nicio carte din afara programei școlare.

Publicat în Didactica Pro…, septembrie 2009

Ceasurile elvețiene. 10 și 10

vineri, octombrie 2nd, 2009

Nici un cuvânt despre ceasurile lui Voronin. Doar despre publicitate. Toate ceasurile din publicitatea glossy arată 10 și 10. Sau 1 și 50. Verificați, vă rog, ora în revistele voastre.

Imagine din Esquire

Imagine din Esquire

Aceleași fete. Alt Crudu

vineri, octombrie 2nd, 2009

„Aceeasi Cassya, aceeasi Mihaela, aceeasi cartulie…doar cu fetze nemascate”.

Dumitru Crudu. Oameni ai nimănui. Colecția Rotonda. Editura Cartier. 32 lei. Mai este.

Fotografie de Crstina

Fotografie de Crstina