Arhiva pentru: septembrie, 2009

Librăriile Cartier. Librăria 9

vineri, septembrie 18th, 2009

A fost deschisă la 16 decembrie 2008. Se află pe strada Pușkin nr.9. Într-o clădire care intră în patrimoniul arhitectural al Chișinăului. E mai la vale de Facultatea de Litere a USM-ului. Vizavi de Liceul Invizibil. Mai la deal de Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă”.

Găzduiește ședințele Forum-ului Plural. Ne gândim la o variantă echivalentă cu Serile Poetice pentru prozatori. „Povestașii la 9”. Ca proiect de lucru. Vom vedea.

Membrii Forum-ului Plural sunt încântați de librară. Sunt tineri. Sunt intelectuali. Sunt școliți prin europe. Sunt citiți. Sunt plini de planuri. Și unii dintre ei sunt optimiști. Forumiștii.

La Librăria 9 au fost parcate pe parcursul timpului lângă scări bicicleta artistului plastic Ghenadie Popescu, scriitorului  Dumitru Crudu, sociologului Petru Negură. Și troleibuzul istoricului Igor Cașu. Bicicleta lui Petru Negură arată ca un Ferrari. Iar troleibuzul nr.24 al lui Igor Cașu ca un zeppelin. Ambele sunt ecologice.

Librăria lucrează de la 10.00 la 18.00. Până vineri.

Telefon: 22 37 83.

E-mail: libraria9@cartier.md

Directorul librăriei 9: Ana Oboroc.

Mascota Librăriei 9 este scriitorul Dumitru Crudu (prietenul de companie e un berbec pitic), care, mai nou, îi dă cu tifla lui Gigi Becali: își formează două echipe de fotbal. Două. Doar din intelectuali. Vedeți anunțul din „Stare de Urgență” de azi.

DSC_4013

DSC_4043

Fotografii de Igor Schimbător

Fotografii de Igor Schimbător

Librăriile Cartier. Librăria din Centru

joi, septembrie 17th, 2009

A fost deschisă la 18 septembrie 2008. Mâine împlinește un an. Pe atunci criza era departe de noi. Nu mai puteam menține politica managerială a Cartierului din ultimii șapte ani: menținerea pe linia de plutire fără investiții în viitor, fără a ieși în evidență, fără dezvoltare.

E cea mai bine plasată - ca vad, ca locație - librărie. Este pe bulevardul Ștefan cel Mare, între străzile Alecsandri și Armenească. Este vizavi de sediul Ministerului de Interne. Printre numeroasele magazine de aur, argint și bănci. Ca puncte de reper mai poate fi numit magazinul de vinuri Cricova și fostul magazin de sport, cunoscut pe timpuri ca SportTovarî.

Pe 18 septembrie am deschis librăria. Cu mobilier. Cu canapele roșii. Pe 19 am fost inundați. De atunci rafturile sunt la un metru depărtare de pereți.

Librăria din Centru găzduiește ședințele clubului CUC și Serile Poetice Cartier.

Pentru atragerea cumpărătorului astă vară am luat o autorizație pentru o masă pe bulevard, la intrarea în librărie. Polițiștii, care își păzesc sediul cu râvnă, s-au apropiat de librarul de la masă și au solicitat autorizația, documentele librarului, alte documente. Dezamăgiți de prezența tuturor documentelor legale solicitate au emis următoarea frază celebră: ”Bine, bine, dacă tu ești librarul, atunci unde e vânzătorul?”

În septembrie și octombrie librăria lucrează șapte zile din șapte. Între 9.00 și 19.00. Fără pauză. Sâmbătă și duminică până la 16.00. Este zonă Wi-Fi. Librarii (unii) vorbesc bine engleza.

Telefon: 21 42 03.

E-mail: librariadincentru@cartier.md

Directorul librăriei: Ala Neamțu. Librari: Cristina Duduță și Nina Mășcăuțanu.

Mascota Librăriei din Centru este scriitorul Emilian Galaicu-Păun. Îmi pare că păunul, sufletul de companie al scriitorului, este alb regal, iar gâsca sau rața e canadiană. Filmările au fost în februarie. Cu siguranță am încurcat ceva în denumirile orătăniilor.

DSC_4237

DSC_4191

Fotografii de Igor Schimbător

Fotografii de Igor Schimbător

Librăriile Cartier. Librăria din Hol

marți, septembrie 15th, 2009

A fost deschisă la 17 decembrie 1998. Pe București nr.68. În hol. De atunci și până în ziua de azi director al librăriei este Tamara Șveț sau cum îi spune Victor Nichituș ”doamna Tamara”. Până a fi angajată la Cartier a fost librară într-un orășel din Extremul Orient, lângă Amur. A mai fost librară într-o librărie dintr-un oraș din Asia Mijlocie, în apropierea frontierei cu Afganistanul. Soarta și drumurile soției de ofițer. A revenit în Moldova după destrămarea URSS-ului. A fost angajată la Cartier când erau mai mulți oameni decât locuri de muncă. Răspunde scurt cu ”da” sau ”nu”. Dar știe că acest om a intrat în librărie pentru a cumpăra cartea sau doar pentru a pierde timpul. Numai Titus Jucov, regizorul, intră în librărie pentru a o vedea pe Tamara. Sper că Petea, soțul Tamarei, nu citește blogul. Nu e nimic grav. Titus Jucov are dezvoltat simțul frumosului.

Iulian Filip a propus ca librăria să se numească ”Acvarium”. Am insistat pentru Librăria din Hol. Nu am avut deschidere oficială. Și cu oficialități. Până a deveni librărie spațiul era un magazin de cosmetice. Majoritatea elementelor de decor au rămas de atunci. Le-am procurat pentru o sumă rezonabilă. Proprietarul magazinului de cosmetice este un celebru biker și un fan Subaru.

De fapt, Librăria din Hol era planificată să fie unde actualmente are sediu Partidul Liberal. Vorbesc de sediul de pe strada București. Când am început să facem documentele a apărut Mihai Ghimpu. Ponderea lui politică pe atunci nu era mare. Dar bunăvoința și cititul viitorului a lui Iulian Filip era mai mare decât sforile pe care le puteam trage eu. Nici nu am insistat. Nu sunt adeptul obținerii a ceva cu orice preț. Avea să fie o librărie drăguță. În stil rustic. Dar a fost să fie un Partid Liberal. Pe atunci era Partidul Reformei.

Următoarea tentativă de spațiu pentru Librăria din Hol a fost cel din aripa stângă a blocului de pe București nr.68. Unde actualmente s-a aciuat salonul de frumusețe Oazis. Ponderea proprietarilor era mult mai mare decât cea a lui Ghimpu. Ei au obținut spațiul foarte repede, foarte agresiv. Fără drept de apel. În cazul lui Ghimpu Iulian Filip mi-a explicat situația, mi-a insuflat optimism. În ultimul caz totul era decis. Iar Filip nu avea nici un drept la replica și nici la optimism.

În acea perioadă spațiile libere încă nu erau monitorizate toate de către primărie. Noi eram pe post de stalkeri. Găseam spațiile libere și începeam demersurile pentru semnarea contractelor de arendă. Locurile plasate bine erau pândite de către aristocrații din primărie. Nu trebuiau să caute. Ei dețineau toată informația.

Telefonul Librăriei din Hol: 241 000. E-mail: librariadinhol@cartier.md. În septembrie librăria lucrează și o jumătate de sâmbătă.

În 2009 Iulian Filip a devenit mascota librăriei. Cu sloganul: ”Librăria din Hol, acest acvariu superb, în care își văd de lucru visătorii din toate timpurile și geografiile, urmele lor fremătoare în acest belșug de cărți, pe lângă care nu poți trece oricum.”

filip_blog

Iulian Filip, mascota Librariei din Hol

Iulian Filip, mascota librariei din hol. doi

Fotografii de Igor Schimbător

Fotografii de Igor Schimbător

Librăriile Cartier. Casa Cărții

luni, septembrie 14th, 2009

Casa Cărții se află în sectorul Ciocana. Pe bulevardul central al sectorului. Pe Mircea cel Bătrân nr.9. Este unica librărie pe partea stângă a bulevardului, dacă mergi de la rond spre periferia Ciocanei. În rest sunt doar restaurante. Casa Cărții este ferită de ochii lumii de restaurantul Fazanul de Aur, restaurantul Muntenia și o bodegă în față. Îmi scapă numele.

A fost deschisă la 1 iunie 1997 în cadrul proiectului ”Drumurile Cărții”, inițiat de Primăria Chișinău la inițiativa lui Iulian Filip, pe atunci șef al Direcției Cultură. Proiectul era romantic și frumos. Cu librării ale editorilor moldoveni la București și cu librării ale editorilor români la Chișinău. Deoarece Cartierul era proaspăt pe piață, iar ceilalți editori sperau să obțină un loc mai bun într-un sector central din capitală, spațiul de la Ciocana ne-a revenit nouă.

Am avut o lună și ceva la dispoziție pentru reparație, mobilier, sortimentul de carte. La deschiderea fixată pentru 1 iunie urma să vină primarul Chișinăului Urechean și primarul Bucureștiului Lis. Am deschisă librăria la 1 iunie. Iar primarii au tăiat panglica. Eu eram nedormit de-o săptămână. Iar ultimul meșter a ieșit din librărie cu peria de vopsea încă udă cu 15 minute înainte de sosirea oaspeților. Primarul Serafim Urechean a fost primul cumpărător. A cumpărat un dicționar Webstern.

Peste două ore de la deschiderea oficială am închis librăria. Am dat jos toată reparația de o lună. Și am mai făcut o reparație în decurs de două-trei luni. Nouă.

La lansarea DEI-ului în ianuarie 1999 am văzut primele cozi la carte. Copleșitoare imagine. Să te cari într-o periferie a Chișinăului, să asculți discursuri plictisitoare, să stai la coadă o oră pentru a procura o carte… Mă închin în fața acelor oameni.

În 2009 Costică Cheianu a devenit mascota librăriei. Cu sloganul: ”Sunt bogat, am două case: casa mamei la Trușeni și Casa Cărții la Ciocana.”

În fiecare an, în luna septembrie, Casa Cărții lucrează și sâmbătă. Programul de lucru se mărește cu o oră. Telefon librărie: 34 64 61. E-mail:casacartii@cartier.md. Director: Ana Mândru. Librar: Valentina Mititelu.

DSC_4260

DSC_4283

DSC_4303

DSC_4336

Fotografii de Igor Schimbător

Omul crispat

sâmbătă, septembrie 12th, 2009

Este tipul care vrea să țină totul sub control. Dar nu se poate autocontrola el însuși. Este nervos. Este crispat. Poate câștiga bătălia cu ariciul din curtea unui gospodar cu 49 de pomi și copaci. Îl irită notarul care face un document în 5 ore. Și după aia îl greșește. Îl irită propriul angajat, care urma să-i prezinte un grafic aseară. Omul crispat  a venit la serviciu la 7 dimineața ca să lucreze cu el. Dar ia-l de unde nu-i. Îl irită reprezentanții Orange care, i se pare lui, se mișcă prea lent. Îl irită editorul de sub coasta ministerului, care a preluat două lucrări ce nu-i aparțin. Cu motivul că ”trebuie să mănânce și el”. Omul iritat se întreabă dacă cel care fură geanta cuiva poate aplica și el morala kominternistă cu ”trebuie să mănânce și el”.

Omul crispat a mai făcut câte ceva. Dar a uitat ce de atâta crispare.  Aaa! a apărut Cheianu cu Sex & Perestroika. Ea (cartea) poate fi găsită în Librăriile Cartier de ieri.

Dacă era Veneția

joi, septembrie 10th, 2009

Lui Ezra Pound

 

Dacă era Veneția

atunci poetul nu inventa această țară

căreia i-a zis,

Ezra,

într-o doară

Italia.

 

Dacă era Leonardo Terrone,

maestrul de scrimă,

atunci,

Ezra,

poetul (după cum îți spuneam)

nu inventa aceste păduri,

acești eroi, aceste mame.

 

Dacă era Veneția.

 

Dar așa,

a fost o poezie

care a inventat Veneția.

 

Poetul era absent,

Ezra. Era o minciună.

A fost multă lumină.

Prea multă.

Ca să mai fie loc și pentru Veneția.

Despre birocrați

marți, septembrie 8th, 2009

Azi a fost ziua dedicată sistemului birocratic. Ca simplu cetățean. Perfectarea documentelor pentru eliberarea unui buletin. La Registru. Scoaterea de la evidență de la o școală din Chișinău. De la liceu. De la Direcția Municipală de Învățământ.

Pentru banii pe care îi ia Registru serviciile sunt kaky. Am apucat timpuri și mai bune. Și atunci credeam că sunt rele.

Pentru banii pe care nu i-am dat la liceu și la Direcția de Învățământ Buiucani serviciile sunt aproape ireproșabile.

În rest, se vorbește mult la telefon. La Registru – chestii private. La Învățământ – chestii de serviciu. Dar oricum mult și dulce.

Am putea vorbi de birocratul umanizat și birocratul kafkian. Locul e inversat.  Dar la ce bun?

Mestecatul mușchilor

luni, septembrie 7th, 2009

Vineri l-am văzut pe un ziarist. De la o publicație roșie. Era foarte încrâncenat. Maxilarele mestecau intens toate problemele țării. Doamne ferește să nimerești printre jocul de mușchi faciali. Am fost colegi. Am vrut să-l salut. Demult nu mai urmăresc atent mass media. Dar el tot mesteca la mușchi. Și atunci mi-am adus aminte de fața mea. O replică despre zâmbet. Sper că nu mestec chiar atâtea probleme. Au fost timpuri și mai bune. Recunosc. Dar nu se sfârșește lumea la mestecatul mușchilor. Vor trece toate. Politicienii se vor împăca. Ei tot timpul s-au împăcat bine. Mai nou văd că circulă o fotografie cu Lenin și Hitler jucând șah într-o țară europeană. Nu e vorba de Rusia.

Iar Bonci-Bruevici tot mesteca la mușchi.

Sex & perestroika

vineri, septembrie 4th, 2009

Am dat în tipar cartea lui Costică Cheianu Sex @ Perestroika. Am avut patru variante pentru ultima copertă. Noi am ales prima.

Am procedat corect? (mai mult…)

Manuale pentru părinți

joi, septembrie 3rd, 2009

Prin librăriile din Chișinău a apărut o nouă categorie de cumpărători: părinții înfuriați. Unii dintre ei nici nu prea știu ce e aia o librărie. Alții intră și se sperie de numărul de cărți adunate într-un spațiu atât de mic. Alții riscă să intre cu copiii. Copiii vor ca bunii lor părinți să le cumpere cărți. Alții intră resemnați: oricum voi cheltui 500 de lei pe cărțile care le dorește copilul. Alții sunt nervoși. E pus pe drumuri de proprii copii. Caută librării. Puncte de reper noi în spațiul geografic din creierul stresat de crize economice și politici oculte. Alții, cu o dragoste imensă pentru propriile odrasle, caută cu grijă și bună-creștere manualele pentru lumina ochilor lor.

Atât că manuale în acest septembrie nu sunt. Nu știu ce a făcut vechea guvernare în alte domenii. Dar în cel editorial dezastrul îl încep a simte și părinții.

Nu am mari speranțe nici în viitorul apropiat. Doar să apară linoleum în loc de parchet în clădirea în reconstrucție a Parlamentului. Iar prin Chișinău să umble oameni cu căști de protecție în cap. Pentru o eventuală protecție a puținii logici care mai găzduiește anumite capete cu viză de reședință în Basarabia.

Exodul de creiere lasă o realitate de Tarkovski. Care o fi fiind mai bună ca cea de Orwell. Chiar e mai bună. Dar e o ceață densă de toamnă târzie pe un peisaj cu linoleum. La un început de septembrie.