Vasile Tarlev, fost premier al Republicii Moldova, îmi aduce aminte de Ion Canna, fost scriitor din RASSM. Recunosc. Am citit „Dimineața pe Nistru”. Era o carte în copertă tare, cu imagini color în interior. Un corp de literă mare. Și era vorba de un roman. Cu fraze scurte. Dar nu era Hemingway. Parcă era carte. Parcă erau cuvinte. Parcă erau litere. Dar nu era nimic.

Era o dimineață pe Nistru.

Vărul Efim a absolvit o școală de agronomie. A lucrat în kolhoz. Într-un sat de lângă Nistru. Unde se cultivă multă ceapă. După reforma agrară (alias desființarea kolhozurilor) și-a luat, ca și foștii subalterni, bucata lui de pământ. Și a continuat să-l cultive cu multă ceapă. Ca și foștii lui subalterni. Era în genunchi în fața cepei de dimineață până seara. De la semință până la roadă. Avea roadă bogată. Și în primul an. Și în al doilea an. Și în al treilea an.

Foștii subalterni s-au gândit că agronomul Efim știe ceva mai mult decât ei. Nu degeaba ceapa lui e mai frumoasă decât a lor. Și atunci au început să-l urmărească ce face. Și făceau și ei exact ca vărul Efim. Chiar au început să stea în genunchi în fața cepei. Ăsta e un fel de a spune „a plivi”.

Astă primăvara, la început de martie, când pământul era încă înghețat, s-a gândit că e bine să-și ucidă cumva timpul. Până la pusul cepei mai era timp berechet. Și atunci a aranjat ca tractorul cu semănătoarea să treacă de-a lungul satului. Să vadă sătenii că a venit primăvara. „Ai văzut că agronomul Efim a scos semănătoarea pe deal? E timpul să punem ceapa.” Și a doua zi oamenii au ieșit la deal. Să pună ceapa.

Zilele trecute un suflet drag a procurat și a mâncat cu poftă un pepene roșu (harbuz). Și s-a otrvit. Cu produs „Made in Moldova”. Marii noștri agricultori nu prea știu cât și cum să administreze chimicale în cernoziomul natal.

Vezi că agronomul Efim stă în genunchi. În fața cepei. Culese. Se roagă. Ca ceapa să crească mare. La anul. Acu lasă pământul să hodinească.

Nu sunt pescar. Nu sunt vânător. Nu sunt curvar.

S-a deschis sezonul?

Angajații editurii Univers Pedagogic au ajuns cu plângerile și protestele la Guvern.

Scurt istoric. Editura Univers Pedagogic a fost creată cu vreo cinci ani în urmă de către Ministerul Educației. Pentru necesitățile ministerului. Din declarațiile angajaților aflăm că ei nu au fost plătiți pentru ultimele 9 luni. Iar editura a intrat în incapacitate de plată în ultima jumătate de an.

Ar trebui să vărs o lacrimă pentru bieții oameni. Dar nu pot. De ce? Pentru că această editură a fost o găinărie. Toate documentele și materialele necesare pentru a fi tipărite de către Ministerul Educației până la apariția Universului erau oferite editurilor prin concurs. Ministerul avea buget pentru editarea materialelor didactice sau metodice. Se anunța concurs. Editorii interesați participau. Cel cu cel mai mic preț executa comanda. Clar. Simplu. Până a apărut un cap deștept. Și a zis că nu vrea să dea banii statului (asta era mentalitatea) unor editori privați. Vom face propria editură. Și fără concurs vom tipări tot de ce avem nevoie. Asta au făcut. Și-au luat banii. Au lăsat angajații fără salarii. Când au simțit că găinăriile nu vor mai merge, atunci au decis să închidă jucărica.

Cei care au numărat banii editorilor privați s-au ascuns în fața colegilor komuniști cu ideii aproape leniniste: sistemul editorial și cel educațional trebuie privite ca unelte propagandistice.

Cu propaganda în proțap au creat Univers Pedagogic. O strucutră care funcționa după alte principii decât cele ale pieței.  Au lăsat pe drumuri angajații.

Cu propaganda în proțap au eliminat editorii din procesul de editare al manualelor. Părinții și unii angajați ai ministerului mă sună și mă roagă insistent să găsesc manuale tipărite de Cartier cu 4 sau 5 ani în urmă. Erau manualele care trebuiau să apară la 1 septembrie după noua schemă de editare a ministerului. Ele nu sunt.

Ostatici ai vechiului sistem vor fi în curând editura Lumina, editura Cartea Moldovei, editura Enciclopedică sau editura Știința. Ultima, datorită managementului, funcționează și după legile pieței. Acestea sunt editurile de stat. Care funcționează după principiul clientelar. Clientela n-a suportat pierderi în perioada de criză. Poate a câștigat mai puțini bani. Poate nu. Oricum ei nu au riscat cu banii lor. Ei au administrat prost niște bani publici. Atât. Au fost jertfiți sau vor fi jertfiți angajații de rând. Ceilalți vor trece în sectorul privat sau în cel politic, ultimul numărându-se printre cele mai profitabile business-uri din Republica Moldova.