Arhiva pentru: iulie, 2009

Ultimul scenariu

vineri, iulie 31st, 2009

PCRM nu are alte sarcini decât să continue linia politică de consolidare a întregii societăţi moldoveneşti, de menţinere a stabilităţii sociale, de consolidare a încrederii în ireversibilitatea statalităţii moldoveneşti şi a perspectivelor ei.

În această campanie electorală PCRM a obţinut o victorie sigură. Pentru PCRM şi-au dat votul mai bine de 700 mii de alegători. Alegerile anticipate au demonstrat încă odată, în mod convingător, că în ultimul deceniu în R. Moldova nu a existat un alt partid cu care PCRM s-ar putea compara după gradul de susţinere a societăţii şi după capacitatea de a-şi menţine şi a-şi spori autoritatea politică.

Pentru a evita destabilizarea situației și desființarea statului Republica Moldova, în calitate de garant al acestui stat și în numele poporului moldovenesc, am dispus să fie arestați în această noapte liderii celor trei partide, zise liberale, care au încercat o lovitură de stat. Pentru încălcarea Legii Audiovizualului au fost sistate retransmiterea canalelor tv din afara Republicii Moldova. Pentru propagandă antistatală Procuratura Generală a intentat dosare penale pe numele mai multor ziariști, așa-ziși din opoziție. Departamentul Grăniceri va securiza frontierele. Anunț, pe această cale, că cetățenii R.Moldova, care vor să plece peste hotare, vor trebui să se adreseze Ministerului Dezvoltării Informaționale pentru obținerea permisului de ieșire. Oamenii de afaceri, care sabotează statul și nu achită impozitele la timp, vor fi dați pe mâna justiției. Orange, Moldcell și Union Fenosa, companii burgheze, care au finanțat campaniile electorale ale așa-zișilor patrioți liberali, am dispus să fie naționalizate prin Departamentul Privatizări ca ulterior să fie scoase la licitație pentru companiile moldovenști.

Adevărații patrioți ai Moldovei, care au intrat în Parlament pe listele altor partide, au depus cerere de aderare la fracțiunea PCRM. Consensul politic în Republica Moldova s-a săvârșit.

(Din Apelul Președintelui Voronin către patrioți)

Din Comunicatul de presă al Președenției:

Președintele Vladimir Voronin a plecat într-un concediu planificat pentru două săptămâni.

Votul la sat

joi, iulie 30th, 2009

Trei sate. Din centrul Moldovei. Necăjite. Uitate de Chișinău. Cu ploi care vin când nu mai sunt așteptate. Cu un vot masiv de peste 50% acordat komuniștilor în 2001. Cu doar două canale tv recepționate. Care în 8 ani au vorbit doar despre succesele guvernării PCRM.  Cu 2355 de alegători pe liste. Și cu o prezență de 1 394 de alegători la 29 iulie. Ceea ce ar fi 59,19%.

Miercuri lumea din aceste sate a votat așa:

PLDM - 453 de voturi: 32,49%

PL – 435 de voturi: 31,20%

AMN – 219 voturi: 15,71%

PCRM – 213 voturi: 15,27%

PD – 72 de voturi: 5,16%.

Câteva voturi s-au rătăcit la Verzi.

Mă înclin în fața ta, omule din cele trei sate.

Un tip speriat

joi, iulie 30th, 2009

Răsfoind bătrânește google-ul, am dat abia acu de aceste vorbe, spuse într-o toamnă târzie. Pe un blog românesc.

”1. # cezarpaulon 29 Nov 2007 at 2:17 am

@ vasgar: Dar cum ti s-a parut interviul cu Gheorghe Erizanu, de la Editura Cartier? Pe mine m-a socat chestia cu presiunile care inca se fac in Basarabia asupra editorilor de carte romaneasca. Fata care i-a luat interviul mi-a zis ca omul era destul de speriat si a evitat sa vorbeasca despre multe lucruri in fata reportofonului. De exemplu, la un moment dat zice de o carte care nu a putut fi publicata nicaieri in Moldova – dar n-a vrut sa spuna despre ce carte e vorba.
Chiar asa de grava e situatia?
(interviul e la adresa asta)

  • 2. # vasgaron 29 Nov 2007 at 3:20 am

am citit interviul cu Erizanu. nimic nou, credeam ca aceste lucruri se cunosc. comunistii, care guverneaza astazi in Rep. Moldova, privesc cu suspiciune pe oricine se declara roman… sunt sicanari jegoase (controale, temporizari la aparitie, tiparire…), plus atacuri comandate in presa controlata de ei. nu stiu despre ce carte/manuscris vorbeste. voi incerca sa aflu, sper ca nu e doar o fluturare de batista rosie. un pasaj din interviu m-a deranjat putin, pentru ca e foarte aproximativ. e chiar primul sau raspuns, unde vorbeste despre premiile Uniunii Scriitorilor din Romania (USR), incepand cu 1995. pai, eu am luat Premiul USR, la concurenta cu toata suflarea poetica romaneasca, inca in 1992, pentru “Personaj in gradina uitata”. si altii au luat premii depline (Leo Butnaru, Vitalie Ciobanu, Mihai Cimpoi…), doar Galaicu-Paun, colegul sau de editura, a luat un premiu special…
dar il inteleg pe Gheorghe. era foarte atent la ce spune pe zona politicului, pentru a nu avea probleme la Chisinau, asa ca a avut o formulare mai neglijenta in zona literara…

Numai ceva sa nu uit: miercuri 16 noiembrie!

@ vasgar: Din pacate, despre problemele celor care se declara români la Chisinău se stie prea putin la Bucuresti.

  • 5. # charles baudelaireon 02 Jan 2008 at 2:35 pm

Pai, am impresia ca Erizanu mereu a fost un speriat. De, frica are ochi mari! Pacat ca nu e mai realist si mai curajos…
tarascon”

Charles, și eu care credeam că, chiar dacă nu sunt atât de frumos ca Schiller, îl întrec în frumusețe pe Rimbaud?!

Când miercuri era joi

miercuri, iulie 29th, 2009

Azi Librăriile Cartier lucrează. Librăria din Hol și Librăria 9 vor fi deschise de la ora 11. Restul Librăriilor Cartier funcționează în regim obișnuit.

Cred că face bine sănătății dvs. după atâta drog tv să mai intrați într-o librărie. Pentru detoxicare. Orice carte e bună. Una plictisitoare poate fi utilizată ca somnifer. Seara. Iar una antrenantă, ca energizant.

Ar putea fi O istorie a miracolelor. De Joachim Bouflet.

Ar putea fi Iluzia anticomunismului. De Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Ciprian Șiulea, Ovidiu Țichindileanu.

Ar putea fi Cine suntem noi? De Dan Dungaciu.

Ar putea fi și Monstrul fericit. De Radu Vancu.

Sau Cartea lui De Ce. Sau Cartea lui Când. Sau Cartea lui Cum.

Oricum, Jurnal de doliu e pe epuizate.

Constituția. Autobiografie

marți, iulie 28th, 2009

Mâine fac 15 ani. Până la 7 ani, când nu înțelegeam prea multe, aveam dreptul să-mi aleg alesul. Fiind copilă îmi plăcea dantela, dulciurile și Ștefan cel Mare. Prima mea iubire era ca un copil. Îi plăceau torturile. Îi stătea bine cu prosoape. Și citea ”Frații Jderi”. Lumea îi spunea Mircea Snegur.

A doua mare iubire a fost un tip înalt, subțire și cu păr ondulat. Dar l-am ales pentru bancurile pe care le știa. Avea câte unul pentru fiecare moment din viață. Și citea Montesquieu. Lumea îi spunea Petru Lucinschi. L-am iubit. Și el m-a iubit. Până în iulie 2001.

La nici 7 ani împliniți mi s-a interzis să visez. De atunci n-am mai ales pe nimeni. Mi-a fost arătat unul. Mi s-a spus că ăsta-i cel prorocit. În primii patru ani nici nu s-a atins de mine. Nu m-a iubit. Și nu l-am iubit. Era cu mine, dar umbla cu altele.

Când mi-au apărut coșurile, mi-a spus, că voi trăi cu o femeie. Eu n-am vrut să merg împotriva lui Dumnezeu. Și de atunci în fiece zi sunt bătută și violată.

Mâine fac 15 ani. Vreau și eu să iubesc. Vreau și eu să fiu iubită. Îmi dau deja seama că feți-frumoși pe cai albi nu există. Și bărbații sunt ca locurile în parcare. Cele mai bune au fost deja ocupate. Dar dați-mi dreptul la vis. Cel puțin odată în patru ani.

Skacika

luni, iulie 27th, 2009

Komuniștii au pierdut alegerile. La scacika de la Moscova. Accepți o invitație alături de patru președinți și doi smirnovi. Chiar dacă ai un cal englezesc pursânge. Care ajunge al doilea. Dar nu inventezi o întâlnire bilaterală cu Medvedev, care, de fapt, nu a avut loc. Nu accepți să stai lângă doi președinți, care reprezintă două transnistrii. Așa începi să trăiești într-o realitate a iluziilor. O fi fiind frumoase. Dar visurile, oricum, durează mai puțin decât viața. Doar dacă nu mori în vis.

Iar 7 aprilie a fost doar începutul sfârșitului. El se poate încheia la 29 iulie. Sau peste un an. Sau peste doi. Sau în 2012. Dar nu poate fi cu happy end. Problema alegerilor din 2009 pentru Voronin & Ko. era să piardă frumos. Dar nu să învingă. Cu orice preț. Reacția dură a forțelor de ordine, care ar putea veni după 29 iulie, probabil, va transforma societatea moldovenească în Piața Marii Adunări Naționale din 8 aprilie, ora 00.30, când lumea s-a împărțit doar în două categorii: în călăi și în victime.

Sunt pesimist. Și o spun azi. Vizavi de planurile actualei conduceri. Sunt optimist. Și o spun azi. Vizavi de electoratul din Republica Moldova. Mâine nu voi avea dreptul. Conform legislației. Iar poimâine ar pute fi târziu. Sau inutil.

Trei culori. Negru

vineri, iulie 24th, 2009

După atâta război și atâtea patrii salvate, rog să vă opriți pe strada Verona. Acest panou n-a fost împroșcat cu vopsea neagră. Încă. Și există în realitatea. În București. Epigoni are și în lumea virtuală. În galeria Libertatea-ta.md.

Așa se fac țările. Prin decupări.

tricolorul-rosu2

Fotografie de Vladimir Bulat

După atâta verde, albstru, ochelari, soare, constructori, roșu, roșu, seceri, ciocane, mărțișori apăruse și un panou mai uman.

Ce daltonic a aruncat cu vopsea neagră în picioarele care poartă Ponti? Ăsta-i huliganismul suprem. Să împroști cele mai plăcute ochiului panouri publicitare din Chișinău.  Dacă îmi aduc bine aminte primarul Iordan de pe timpuri lupta cu panourile care făceau publicitate la lenjerie intimă.

ponti2

Fotografie de Maria-Paula Erizanu

Sainciuc. 90-60-90

joi, iulie 23rd, 2009

 

img_01382

Fotografie de Maria-Paula Erizanu

Glebus Sainciuc este un copil. Îndrăgostit de pensulă. La 90 de ani. Este academicianul care continuă să tragă linii cu creionul. La absolvirea liceului (era prin 40) le-a făcut tuturor colegilor câte o vinietă. Personalizată. Și diferită. Un Corso, colecționarul lui Perez-Reverte, ar putea să scrie biografiile tuturor colegilor, dacă va reuși să le adune pe toate. Liceanul Glebus Sainciuc era atât de artist încât colegii îi spuneau Blegus. L-a crescut pe Lică, feciorul, făcând coadă la Uniunea Artiștilor Plastici pentru peredovici. Mulgătoarele decorate urmau să fie imortalizate de un pictor în URSS. Comenzile erau  bine plătite. Dar și mulgătoarele grase arată luminoase în tablourile lui Sainciuc. Scriitorii vor rămâne mai degrabă prin măștile lui Sainciuc, decât prin opera lor.

În seara deschiderii expoziției, la un moment dat, Sainciuc s-a plictisit să acorde autografe. Și-a luat soția, îmi pare îndrăgostit și acum de Valentina Rusu-Ciobanu, și a pornit prin sală să-i prezinte expoziția. ”Ții minte, portretul ăsta l-am făcut pe o ploaie…”

Un om îndrăgostit, un om împlinit, un om fericit. 90-60-90.

Lăsați copii să fie văzuți de culorile luminoase și liniile neîncrâncenate ale lui Glebus Sainciuc. Ar fi un început de fericire.

Joi. Alexandrina Hristov

miercuri, iulie 22nd, 2009

Primarul Chirtoacă era vinovat de Baden-Badenul din zona gării feroviare, de copacii prăbușiți, de mașinile boțite, de balconul plin de apă al finilor noștri, de sexul neprotejat al lui Nuică & Iordan, de stropii care cădeau pe cele două simboluri dezgolite ale puterii (cinici arhitecți: batimentul Președenției seamănă cu un falus și batimentul (cuvânt postmodernist compus din ”bate” ”mentul”) Parlamentului cu un vagin) și de faptul că așa și n-a vrut să apară curcubeul. Era joi. Iar la restaurantul PapaRazzi, vizavi de SIS, Alexandrina Hristov avea primul concert la Chișinău. Cunsocută publicului din România, chișinăuianca era la prima ieșire pe o scena din orașul natal. Muzica ei, un fel de prietenie dintre Micul Prinț și o matrioșcă în cămașa dantelată de noapte, nu avea nimic cu ploaia de afară și cu primarul Chirtoacă. Era o seară a revistei Punkt. Cu înmânarea premiilor pentru un concurs foto. Cu o degustație de vinuri Pelicanul Negru. Cu o demonstrație de lenjerie intimă.

Am fost în calitate de sponsor al concursului foto (fotografii citesc!). Primarul Chirtoacă nu are nicio vină pentru prezența mea.

Acestea sunt poeme rurale. Primul

marți, iulie 21st, 2009

Acolo, undeva, cântă găina

 

un berbec tatuat

“Love Me”

pe pulpa stângă din spate

călcând voinicește

printre iarba cu rouă

prevestește zilele reci ale toamnei

 

se-aude fluierul

abia-abia

 

ca-ntr-un pastel de Alecsandri

molcom

țara se trezește

 

iubindu-și găina

cerșind pulpa berbecului

 

fluierul

acoperit cu rădăcinile lăcrimioarelor

încă de astă primăvară

cântă deșteptarea

 

abia-abia

 

ca să nu sperie

somnul țării

 

Liniște!

țara se trezește

 

abia-abia

În Moment poetic nr. 8, 1998.