Cărțile importate în Republica Moldova sunt certificate după categorie de către Camera Națională a Cărților. În unele cazuri (erotică, pornografie) se cere și expertiza Agenției Naționale de Protecție a Moralitărții. Vameșul verifică corectitudinea efectuării documentelor vamale și a mărfii introduse. Punct. Fiecare are niște obligații foarte clare. De ce vameșul din Chișinău face examen de literatură pentru șoferul care aduce carte din România? De ce eu trebuie să-i povestesc șoferului că Marguerite Duras este clasic al literaturii franceze? De ce trebuie să-i povestesc conținutul romanului ”Extazul Lolei V.Stein”? De ce trebuie să-i spun că este unul dintre cele mai bune romane ale lui Duras? De ce trebuie să explic că ”Enciclopedia P.Guitz” nu conține cuvinte obscene? ”P” provine de la ”Purceluș”. Este o carte pentru copii de până la 7 ani. Pentru că vameșul stă în capul acestei țări. Pentru că vameșul știe un singur cuvânt care începe cu ”p”. Scuzați! Două. Să nu-mi spuneți de ”Patrie”. Nu-l știe. Iar ”extazul” poate fi doar orgia pe care a văzut-o aseară la canalul porno, când cei doi copii ai săi și soția iubitoare dormeau liniștiți în casa lor din Valea Morilor. El știa că a doua zi va sta în capul acestei țări. Iar un șofer îi va povesti istoria literaturii franceze.
Arhiva pentru: iunie, 2009
Caut librar
Caut librar. Caut librar bun. Să poată zâmbi, fiind din Chișinău. Să poată vorbi despre orice carte, chiar dacă nu a citit-o. Să poată convinge fiecare al doilea vizitator să cumpere o carte din Librăriile Cartier. Acest vizitator să fie atât de mulțumit de recomandarea librarului încât peste două săptămâni să vină după altă carte. Pe care s-o recomande tot librarul. Și tot mulțumit să rămână. Să aibă caracter, dar și cei șapte ani de acasă. Să nu fi lucrat niciodată în ”Obșcepit” sau ”Knigotorg”. Să înțeleagă că librăria începe din fața ușii și se termină la ultima carte din polița de sus. Chiar dacă nu știe cele zece porunci, oricum să le respecte. Să iubească cartea. Și să fie sigur că meseria de librar e cea mai frumoasă din lume. Apropo, în nomenclatorul profesiilor din Republica Moldova noțiunea de ”librar” nu există. Există echivalentul ”vânzător”. Nu vreau vânzători.
Oxigen. Noul val
Oxigen. Încă o lucrare de diplomă a absolvenților de la actorie din Chișinău. În regia Luminiței Țâcu. Și asta-i după Hamlet. Un val teatral atât de proaspăt și viril Chișinăul nu l-a avut din 1985, când veneau șciukiniștii cu Vutcarău, Fusu & Ko. Godot a fost atunci prima adiere a schimbărilor care au urmat. E adevărat. Schimbarea era dictată de Kremlinul lui Gorby. E adevărat. Ei au prezentat spectacolele pe scena ”Luceafărului”. Actualul val se impune prin subsoluri. În 513, în subsolul de la Academia de Teatru (sau Arte Frumoase, nu știu denumirea exactă). Probabil va fi altfel. E cert un lucru. Chișinăul are nevoie de oxigen. Ca să poată dansa. Ca să poată iubi. Ca să poată trăi. Ca să poată minți. Altfel decât a fost până acu. E nevoie de oxigen, Hamlet!
Despre microfon
Spui microfon. Primul cuvânt care se lipește de el este ”închideți”. Asociația aparține ultimilor ani. Prin anii 90 se spunea ”microfonul liber”. Suna firesc. Astăzi e un arhaism. Uimitoare evoluție a limbii române în partea asta de lume. ”Închideți microfonul” sună mai strident decât un girofar inclus de pe o mașină a poliției. Iar ”trage pe dreapta” pare o declarație de dragoste.
Cartea pentru copii
Democrația unei țări poate fi evaluată după cărțile pentru copii. Într-o dictatură: imaginile conțin copii frumoși, cu ochii mari, veseli, optimiști. Textele abundă în câinișori, copilași, pisicuțe, fluturași, iepurași. Se prezintă o lume de vis frumos. Care nu va fi niciodată. Tânărul cititor este învățat ce și cum să facă. Nu-i bai. Cărți de genul ăsta sunt și în democrații. Atât că ele nu domină piața. Perioada de tranziție se face cu imagini gen Disney.
Șefele lui Schwab
Teatrul Ionesco a prezentat ieri primul spectacol în noul sediu. În fostul cinematograf Moscova. ”Șefele” lui Schwab în regia lui Sambriș. Piesă excelentă. Montare curajoasă. Distribuție reușită. Regizorii teatrului continuă linia lui Petru Vutcărău. Mult erotism împins până la limita bunului simț. În anii 90 îmi părea mai proaspăt. Probabil eram mai tânăr și mai viril. Acu sunt vlăguit. Doar replica cu ”viața e un căcat” rămâne în vigoare. Pentru mine. Pentru proaspătul ministrul al culturii din RM, prezent la premieră, rămân impresionante și scenele erotice. Doar e proaspăt.
Marcela Benea
Am început Serile Poetice cu bunul simț. Cu Marcela Benea. Am auzit vocea poetului. Excelent recital. A fost o seara unde binele s-a simțit acasă. Am alungat pentru o oră și ceva politicul și cotidianul împovărat de nevoi. În jurul tău doar oameni frumoși. Poeții arată tineri. Fiică-mea a crezut că Teo Chiriac este un poet de 30 de ani. Se miră că nu l-a văzut pe la cenacluri. Multă prospețime. Chiar dacă poezia a fost scrisă în anii 70 ai secolului trecut.
Oamenii politici și înmormântările
Un om de cultură este bun doar mort. În viață prezintă interes doar pentru doi-trei romantici, care și ei se cred oameni de cultură. Oamenii politici își aduc aminte de oamenii de cultură când ultimii sunt înmormântați. Un om de cultură, care este înmormântat la cimitirul de pe strada Armenească, va fi onorat pe ultimul drum de o cohortă impunătoare de oameni politici. Din tot spectrul politic. Îngerii fac un curcubeu de doctrine politice.
În timpul vieții bietul om de cultură abia dacă era salutat. Mite citit. La înmormântare vin toți. Vin televiziunile. Îi vor arăta la tv-urile noastre. La acțiunile culturale oamenii politici, televiziunile apolitice sau politice nu vin. Oamenii de cultură sunt încă vii. Nu prezintă interes. Nu putem face show. Politicul și show-ul îl punem în capul mesei. Cotidian. Cultura abia dacă ajunge să ciugulească și ea niște fărămituri de la masa lor.
Despre acțiunile culturale cu iz de mormânt vom reveni.
Joi. Seara la 6
Joi, 11 iunie, la 6 seara, Cartier lansează ”Serile poetice”. Invitatul primei seri este poetul Marcela Benea. Conștient l-am pus la masculin. Vreau ca împătimiții de poezie să asculte poezii bune. Vreau ca aceste seri să fie calme, poetice și fără discuții interminabile ale inteleghenției basarabene. Fără frustrări. Ideea este simplă. Invitatul va recita în decurs de 20 – 30 minute din creația sa. Invitatul serii are dreptul la cinci poeți. Fiecare din acești cinci poeți vor spune câte o poezie din creația lor. O poezie bună, care va fi dedicată invitatului principal, va costa mai scump, după mine, ca orice discurs elogios de zeci de pagini. Atât. Bună seara!
Un început
Cinci bloguri. Scrise de cei care fac parte din echipa Cartier. Îi veți vedea. Îi veți citi. Fiecare este liber sa scrie și să comenteze ce-l doare. Iar dacă îl doare în cot de ceva, atunci asta și va scrie. Nu există restricții corporative. Nu există obligații de a promova doar cărțile Cartier. Nu există obligații de a promova în general cărțile. Voia boierilor. Le urez succese colegilor. Și sper să fie un început de bun augur.
Comentarii recente