Bechet. Boris. Actorul. Are doi feciori mari. Actori și ei. La o discuție mai aprinsă cu mezinul, Boria Bechet i-a tras o palmă. Mezinul i-a cerut creștinește să-i mai tragă una. Tata i-a făcut pe plac. Încreștinat, mezinul s-a dus în camera sa. Și i-a spus fratelui mai mare: ”Bade, am să mă căsătoresc. Am să fac un băiat. O să-i pun numele Boria. Și o să-l bat în fiece zi.” Iar până atunci actorii Bechet își fac meseria. Tatăl Bechet mai mult prin spoturile publicitare de la Chișinău. Mama la teatrul ”Mateevici”. Feciorii prin filme și pe scenele bucureștene. Sunt sigur: sunt foarte buni. Feciorii Bechet.
Arhiva pentru: iunie, 2009
Luni
luni, iunie 29th, 2009
Îmi place miercuri. Când era joi. Luni, aici, nu se întâmplă nimic. Aceleași griji, aceleași nevoi. Aceași uimire înmărmurită a nimicului. Atât doar că o încep de la un capăt. În Africa antilopele sar de colo-colo. În Rusia prețul la petrol iar scade. Iar vine criza. În Honduras (sunt gelos pe acestă denumire) au dat jos un președinte. Care vroia sa mai guverneze vreo patru ani. Vroia omul să modifice constituția. Ca în toate hondurasele care se cred țări. Și stabile. Europenii liniștiți încep să se scurgă prin Chișinău în diverse comisii, delegații. Avem o țară. De luni. Fără antilope. Fără petrol. Fără Honduras. Cu câțiva europeni. Liniștiți.
Mivina
vineri, iunie 26th, 2009
Ăsta nu e un moft intelectual. Este un panou publicitar. Mivina este produsul nr.1 în Moldova. Greșit pentru cei care cred că vinul e numărul 1. Vinul e după vodcă. Greșit pentru cei ce cred în roșii, porumb, costume ”Ionel”, leuștean, păpădii, miere, poezie, iepuri, mistreți. Mivina, ”vermișelul” de Harkov, este produsul nr.1. Panoul e plasat lângă teatrul ”Luceafărul” din Chișinău.
Imagine de Vitalie Coroban
Moldova 1
vineri, iunie 26th, 2009
Moldova 1 nu este o companie de televiziune. Există Moldova reală. Cea pe care o percepem fiecare dintre noi. Cu ochii, cu inima, cu capul. Și există Moldova virtuală. Cea de pe butoanele telecomenzilor. Ea poate să-și zică Moldova 1, Pro TV, TV7, NIT, EU TV. În Moldova mea Aureliu Busuioc este un mare poet. Pentru ”Bătrânul poet”, pentru ”Nero”, pentru ”Am vrut s-o fur pe Mona Lisa”. Aseară le-am auzit. Am chemat televiziunile pentru a-l înregistra pe Busuioc. După înțelegeri prealabile cu Moldova 1, cei de acolo n-au venit, iar apelurile telefonice le întrerupeau. Pro TV nu are nevoie de poeți vii. Ca și celelalte. Se vor duce să filmeze înmormântările Poetului. Ca să-i filmeze pe politcieni. Nu pentru a-l onora pe poet. Sper din toată inima ca ironicul Busuioc să trăiască pe acest pământ mai mult decât televiziunile Moldova 1. Ambasadorul Cehiei a fost prezent la Seara Poetică Aureliu Busuioc. A recunoscut că a ales să fie ambasador în Republica Moldova, declinând o altă ofertă pentru o țară din Europa Occidentală, după ce a citit în cehă romanul lui Busuioc ”Pactizând cu diavolul”. Mulțumesc Cehiei. Am înțeles. Moldova nu poate fi Moldova 1, Moldova 2, Moldova 3. Ea poate fi doar Moldova. Sau nu poate fi deloc.
M.Gh.Cibotaru. Ministrul
joi, iunie 25th, 2009
Limba română este presărată pe fiecare pagină de manual. Este mai simplu să schimbăm o pagină din Constituția RM decât mii de pagini din manuale. E logic. Și financiar e rentabil. Acesta a fost argumentul lui Mihail Gheorghe Cibotaru, ministrul Culturii în anii 90. Când un vice-premier l-a convocat pentru a găsi o soluție pentru ”limba moldovenească”. Cazul a fost povestit de Mihai Cimpoi la aniversarea de 60 de ani a lui Constantin Tănase. Public, Constantin Tănase, directorul ”Timpului”, a recunoscut că dascăl în gazetărie i-a fost Val Butnaru, directorul ”Jurnalului de Chișinău”. Au fost foarte multe flori. Roșii.
Aureliu Busuioc. Poetul
miercuri, iunie 24th, 2009
Aureliu Busuioc scrie cuvântul înger cu p mare. Poezia reverană Bâcului era o turmă de cuvinte. Poeții proletkultiști aveau în loc de frumusețe chipul lui lenin și în loc de sex batoza kolhozului. A trebuit să vină Aureliu Busuioc, îmbrăcat ca un dandy, să deschidă porțile limbii române și să erodeze realismul socialist cu un comportament de James Bond. Poezia se face pentru femei. Viața se trăiește pentru femei. Iar ”alin adie apasionata” e cea mai sexy poezie despre lenin. Și femeile l-au iubit pe poetul Aureliu Busuioc. Și poezia l-a iubit pe poetul Aureliu Busuioc. Peste 50 de ani. Azi alte femei continuă să-l iubească. Să-l dorească. Poetul Aureliu Busuioc este invitatul de excepție al Editurii Cartier. Joi, 25 iunie, 0ra 18.00 la Librăria din Centru. Vor fi două ore de dragoste nebună. Cu poezia.
Mâncarea la moldoveni
marți, iunie 23rd, 2009
Mivina. Asta-i mâncarea magică care ține și de borș, și de cioloma, și de chiseliță pe masa moldoveanului din sat. Praful galben pe care îl evită până și șobolanii a devenit mâncare tradițională moldovenească. Eu, naivul, credeam că țăranii cresc orătănii, vaci, capre, iepuri, oi. Zarzavaturile ecologice înverzesc grădinile și mesele oamenilor gospodari și harnici. Parcă așa ne-am autodefinit. Iluzii. De când nu mai este dust țăranii nici nu vor să pună nimic prin grădini. Altfel trebuie prășit, plivit, udat, prășit, plivit. Orătăniile trebuie hrănite, curățate, drăgostite. Nu ai orătănii. Nu ai zarzavaturi. Nu ai griji. Ai Mivina. Și ai o inimă mare de proletar. Plus o vodcă. Noapte bună.
La fete de la musique
luni, iunie 22nd, 2009
În cea mai scurtă noapte a anului Franța e plină de muzică. În toate piețișoarele marilor orașe și micilor orașe cântă muzica. De toate genurile. Sărbătoarea muzicii. Așa și se numește. Pe franțuzește. Cu ani în urmă în Chișinău a fost una sau două încercări. Autoritățile noastre au vrut s-o impună cu pompă. Au greșit. Sărbătoarea muzicii chiar e o noapte a democrației tobelor, violoncelelor, saxofoanelor, trompetelor și al celorlate instrumente muzicale. Ea nu poate fi inclusă în niște canoane. Într-o piață poate cânta un star rock, iar pe piața alăturată va fi un saxofonist începător. Lumea îl va aplauda și pe unul, și pe celălalt. Nu despre asta e vorba. Ceea ce n-a reușit să facă Chișinăul a făcut medicul Adrian Musteață. Și o face de ani buni. Sărbătoarea muzicii o face la vila sa de prin părțile Criulenilor. S-a cântat muzică bună. S-a băut vin bun. Îl face pădurarul. S-au mâncat cele mai gustoase plăcinte. Le face soția pădurarului. S-a jucat fotbal. S-a dansat. Hora. La plural. Ca la Cimișlia. Ca la Cosăuți. Ca în Banat. În acea noapte privighetorile au tăcut. Cu indulgență. Dar cocoșul pădurarului s-a întrecut cu Suzana Popescu. Pe bune. Răcituri chiar n-au fost servite. S-au mâncat frigărui. Ca la moldoveni. La două de noapte.
Înmormântările. Doi
vineri, iunie 19th, 2009
”Nașul” le știe pe toate. Filmul ”Nașul”. Am înțeles de ce politicienii se duc la înmormântările oamenilor de cultură și nu la evenimentele culturale. Vezi ”Nașul”. Mafioții apar împreună doar la înmormântări. Nu-i vezi la spectacole, la lansări de carte sau la seri culturale. Cei cu soții mai răsărite apar periodic poate la balet. Politicienii au același comportament. Primul apare Don Corleone. Apoi mâna dreaptă. Apoi mâna stângă. Apoi tipul care va fi jertfit. Mai la coadă e rândul bufonului. Care de obicei se bagă în fotografiile de grup lângă Don Corleone. Doar în fotografii. Sunt triști. Sunt demni. Au flori împerecheate. Costume negre. Cămăși albe. Ținută impecabilă. Și o senzație de haită. Din altă specie. Privesc moartea de sus. Ei hienele și noi suricatele. Ei știu. Este un Dumnezeu al hienelor. Și un Răstignit pentru suricate.
Despre politică
joi, iunie 18th, 2009
Cu cât e mai puțină democrație cu atât se vorbește mai mult despre politică. Politicul începe nefiresc să domine viața noastră. Viorica M., regizorul, care l-a înțeles pe Hamlet după ce a văzut spectacolul Luminiței Țâcu, mi-a spus că va citi acest blog doar dacă voi vorbi despre politică. Politica mă interesează doar atunci când îmi umbrește câmpul meu de libertate. Umbra brazilor din fața fostului Comitet Central m-au acoperit. Dar acu mă deranjează mai tare tobele lui Garik, percuționistul Trigonului, care repetă cu un etaj mai jos, decât politica moldovenească. Are o plăcere sadică să bată în toate tobele Chișinăului odată. Și este bun. Noroc că sunt afon. Iar când îmi aduc aminte că fiică-mea a bătut și ea tobele, umbra brazilor din fața CC-ului îmi par o carte poștală, aruncată de poștaș într-o cutie care n-a mai fost deschisă din 2001.
Comentarii recente