Ai titlul cărții, autorul și editorul străin. Cauți deținătorul dreptului de autor. Agentul literar sau editorul străin dă sfoară în țară și caută o ofertă de la o editură bucureșteană. Bucureștii sunt, totuși, în UE. Dacă nu găsesc nicio editură bucureșteană interesată, atunci ai putea avea noroc să obții drepturile. Aceste negocieri durează până în juma de an sau și mai bine de un an. Contractele, trimise prin poștă, se mai pierd prin Maldive. Republic off Moldavie apare ca un drum secundar pe bulevardul Maldive.

Când achiți Invoice-ul de 400 de euro, după trei refuzuri ale băncii din md, după scanări documente, contracte, declarații pe proprie răspundere cu ștampilă, semnătură și o zi de lumină/lucru, afli că iubita bancă ți-a luat comision de 900 lei (50 de euro) pentru un transfer de 400 de euro. Tu doar ai negociat la sânge contractul. Piața română de carte e mai mică decât cea ungară. Nu putem lucra cu avansuri de 1000 de euro. Bla, bla, bla.

La 400 de euro mai achiți roialty (impozitul statului pe creierul de import și local) încă 12 la sută în bugetul RM.

Apoi vine rândul traducătorului, apoi al manoperei editoriale și poligrafice.

Și apare cititorul: cartea e foarte scumpă în Republica Moldova.

Într-adevăr, cartea devine foarte scumpă. La fiecare apariție editorială ești ca Ion Soltâs, acoperi câte o ambrazură cu mitralieră. Noroc de ghiață. Sau de balegă. Care te ajută să aluneci. Firesc. Iar și iar. Suntem morții în serie care mai fac cărți în Republica Moldova.

 

 

Gheorghe Erizanu