Și a fost 7 aprilie 2009.

Apoi au fost „coridoarele morții”. Cu polițiștii Papuc, Botnari, Șaghinean end Ko. Cu bastoane peste oasele tinerilor. Morale sau directe. Sergiu Voloc a trecut prin ele. Bătut și umilit. A încercat să-și facă dreptate. În mod pașnic și civilizat. Prin instanțe.

Instanțele judecătorești sunt o structură de stat a Republicii Moldova care asigură dreptatea.

Instanțele cu dreptatea din Republica Moldova au decis că Sergiu Voloc n-a trecut prin „coridoarele morții”. N-a fost bătut. N-a fost umilit.

În Republica Moldova un judecător nu poate condamna un polițist care și-a încălcat obligațiile  sau un judecător care a pronunțat sentințe în comisariatele de poliție. Sunt un sistem. Și ei sunt adevărații cititori și unicii tălmaci ai codurilor.

Lăsat în coridorul Curții Supreme de Justiție, fără dreptate, Sergiu Voloc s-a pomenit ca în Țipătul lui Munch. Voloc a lezat demnitatea instanțelor cu dreptatea din Republica Moldova. A lovit în ușile cabinetelor din coridorul CSJ. Camerele video au înregistrat actorul. Ele îl iubesc. Oriunde ar fi. Aceasta e crima lui Sergiu Voloc. Condamnat la doi ani de pușcărie. Cu patru ani de suspendare a executării.

Până la condamnarea lui Sergiu Voloc ministrul Papuc și-a recăpătat gradul de general, achitat complet, Botnari achitat, Șaghinean, după ce a fost dat afară de ministrul Recean, restabilit în funcție în comisariatul cu sângele tinerilor din aprilie 2007 pe pereți.

Actorul Sergiu Voloc va trebui să emigreze la Hollywood. Să facă roluri de polițiști post-sovietici. Ca apoi acești polițiști să se ducă la Patria. Ca să se vadă pe ei. Pe ecran. Interpretați de Sergiu Voloc. Nicio răzbunare. Nimic personal. Doar chestii actoricești.

Doar n-o să se facă primar de Bălți?! Sergiu Voloc. Actorul Sergiu Voloc.

 

Gheorghe Erizanu