Covor basarabean în casa designerului Paolo Moschino

Covor basarabean în casa designerului Paolo Moschino

Designerul Paolo Moschino și-a decorat casa cu  un covor basarabean din secolul XIX sau XX. Covorul e  piesă centrală. Tot designul casei a pornit de la el.

Drumul covorului basarabean  începe foarte devreme. De fiecare dată.

La început de vară e tunsoarea oilor. Când abia mijește soarele și roua mășcată, așa e roua pe la nordul Basarabiei, privește încă autoritar malul Prutului. Și ziua e încă neîncepută. Cu foarfece ruginite de vara trecută, dar care capătă strălucirea lamelor după tunsoare. Și behăitul oilor se ogoaie.

Apoi e opăritul și spălatul lânii. Se opărește ca să ucidă mirosul. Apa de după spălat e bună pentru reumatism. Așa zicea mămuca. Apoi e scărmănatul cu mâna. Cel mai insuportabil lucru pe care l-am făcut în viață. Poate doar alesul fasolelor să mă fi deranjat mai tare.

Marțea devreme, luam sacii cu lână și autobuzul de la ora 5,  ca să prindem rând la scărmănătoarea de la Lipcani. Scărmănătoarea de la Mămăliga era mai bună și avea cozi mai mici, dar trebuia să schimbi două autobuze. Scărmănătoarea de la Lipcani era pe malul Prutului. Era foarte mult praf. Și niște roți imense. Cea de la Mămăliga îmi apare doar cu multă iarbă și rouă multă. Și proaspătă.

Iarna se toarce. Nu ca la Creangă. Ne uitam la televizor. Mămuca îmi zicea că iar sunt ăștia care vorbesc de parcă ar avea câlți în gură. Era Telecinemateca. De miercuri. Cu filme după piesele lui Shakespeare. O parte din lână mergea la colțuni și mănuși. Făcute cu cârligul. Ca să țină cald. „Să-ți păzești mâinile și  picioarele.”

Apoi vine vârtelnița. Cel mai drag mie lucru din lungul drum al covorului basarabean. Nu trebuie să te scoli devreme. Nu trebuie să umbli cu saci după tine. Nu trebuie să te înghesui în PAZ-ul galben de Lipcani. Asculți amintirile mămucăi de pe când era edinolicinikă și în fiecare primăvară îi dădeau desetinele, care între timp au devenit  hectare,  tot mai departe de sat, tot mai departe de sat. Până la Pădurea lui Jorja.

Gospodinele caută modelul de covor. Aleg culorile. Leagă la fiecare legătură de lână un model de culoare.

În vara următoare, miercuri dimineața, luam autobuzul de 6 până la Briceni, apoi alt autobuz până la Tabani. Cazane mari, culori vii, multă lume,  lâna vopsită e înșirată pe deal. Multă culoare. Iarba rămâne albastră, violetă, galbenă, roșie.

În toamnă, ne ducem la Bădragi, ca să găsim cel mai frumos model de covor. Să ne tocmim pentru iarnă cu cele mai bune țesătoare din zonă.

Apoi covorul ajunge la Paolo Moschino.

 

Gheorghe Erizanu