Lucrăm la o antologie de poezie, care vine să completeze proiectul Cartier de antologii apărute deja: Dreptul la nume (șaizeciștii) de Andrei Țurcanu, Caligrafii (șaptezeciștii) de Lucia Turcanu, Portret de grup și Portret de grup. După 20 de ani (optzeciștii) de Eugen Lungu.

Pentru a înțelege perioada proletkultistă e nevoie și de volumul lui Petru Negură Nici eroi, nici trădători. „Am să mă duc să-l caut la bibliotecă.” „Vei vedea pe față acum dacă achizițiile de carte se făceau corect sau incorect când erai bibliotecar. Sper să-l găsești. Dar nu sunt sigur.”

Știu că nu autorul antologiei decidea. Nu mai știu exact dacă studiul Nici eroi, nici trădători, tradus din franceză, a fost achiziționat în 3 exemplare pentru 50 de biblioteci sau poate în 5 exemplare. Nu mai știu exact, dacă atunci sau altă dată, volumul de poeme aluat al unui poet contemporan, care nu va intra în nicio antologie făcută pe bune, a intrat cu 300 de exemplare. Pentru bibliotecile publice.

Au mai fost niște achiziții de carte. Pentru bibliotecile publice. Patru ani la rând. Cu aceleași trei edituri, cu aceleași 200 de titluri.

Ai noroc, Dumitru, că nu ai viză de reședință în Căușeni. Cartea lui Negură nu a intrat în nicio listă, în niciun an.

O carte bună se vinde în librării. În timp scurt. Din buzunarul personal.

Gheorghe Erizanu