Cărțile aleg locul lecturii. Și locul poate alege cărțile.

Ele pot fi citite în pat (secole la rând a fost locul preferat), în natură (din a doua jumătate a sec.XVII, s-a schimbat forma cărții), în fotoliu, în scaunul de luptă pentru cocoși, în mansardă, metrou, tramvai, troleibuz, la masă. Și în budă, locul imperial al lecturii.

În Viața Sfântului Grigore din sec.XII toaleta este descrisă „drept un loc retras, în care pot fi citite tăblițe fără a fi întrerupt”.

Henry Miller, autorul lui Sexus și Plexus (restul le găsiți pe Google sau întrebați-l pe Alexandru Vakulovski): „Toate lecturile mele bune au fost făcute la toaletă. (…) Există pagini din Ulise de James Joyce care pot fi citite numai la toaletă”.

Marcel Proust, cel mai cunoscut și necitit scriitor francez în Chișinău, autorul miilor de pagini din În căutarea timpului pierdut, considera toaleta loc pentru „toate ocupațiile mele care cer o singurătate inviolabilă: cititul, reveria, lacrimile și plăcerea senzuală”.

Recunoaște. Ești la budă. Și citești acest post. De pe iPad. Nu e nimic rușinos. Nici măcar senzual. Și e scurt.

Ai putea, la o adică, să începi și cu Swann. Și din budă în budă ajungi și la Timpul regăsit.

Gheorghe Erizanu