Vine moș Niculae. Pe vechi. Prin anii 90 moș Niculae venea în Basarabia pe nou. Apoi pe vechi. Acum mămici sunt elevele din anii 90. Sunt mamele douămiiste. Care au învățat într-o societate care nu avea un sistem de valori. Și unicul ascensor al societății erau banii. Ai urcat. Ai plătit mult. Ajungi mult. Ai plătit puțin. Ajungi în fața ascensorului. Vorbesc de ascensorul social.

Mămicile douămiiste intră în librării. Vor ca odraslele să citească. Ceva. Nu contează. Ieftin. Mult. Colorat.

De obicei, ieftin, mult și colorat sunt cărțile proaste.

– Poate Gârleanu, doamnă?!

– Cinei acest Gârleanu?!

Sunt cărți care ucid copiii mamelor douămiiste. Ele nu știu. Dar peste douăzeci de ani vor veni în librării, probabil, elevele de astăzi, care vor fi mămici, și vor cere ceva ieftin, colorat, mult. Și dacă librarul le va propune un Gârleanu, atunci ele se vor uita mirate, ofensate și mândre la bietul librar:

– Cine-i acest Gârleanu?

Gheorghe Erizanu