Da. E romanul lui Umberto Eco. Cel care a apărut înainte de marile manipulări de după 2010. Și e despre marile manipulări din secolul XIX.

Nimic nou.

Se ia un ziarist nătâng care este folosit. Sau unul deștept și cinic, dar care trebuie plătit. Apoi vine armata de trolleri. Apoi cea de justițiari. Sau polițiștii netului. Și apar semnele de exclamare: toată viața am mâncat dimineața Grăuncior și seara cârnaț de la Rogob. De azi înainte n-am să mai mănânc brânză & cărnați. Am uitat. De mâine nu mănânc brânză. Că cârnaț nu mănânc de o lună deja.

Undeva plânge un evacuator. Undeva este eliminat de pe piață un producător. Sau strâmtorat. Sau nevoit să cedeze afacerea.

Și încet-încet ne transformăm din oameni în justițiari, din justițiari în trolleri neplătiți, din trolleri în călăi, din călăi în victime, din victime în victime fără dreptul la ultimul cuvânt.

Sau avem dreptul la ultimul cuvânt. Dar îl spunem nimănui.

 

 

Gheorghe Erizanu