Ieri a ars Filarmonica Națională. Președintele, premierul și primarul s-au dus azi să vadă ce a mai rămas din Filarmonica Națională. Au constatat: „tavanul prăbușit, pereții și podeaua ruinată, lacrimi și durere în ochii angajaților”.

Tavanul de lut poate fi reconstruit din beton. Pereții pot fi vopsiți. Podeaua poate fi reparată cu marmură italiană. În locul pianului vechi poate fi cumpărat unul nou.

Alta e pierderea irecuperabilă!

Biblioteca Filarmonicii Naționale, Chișinău, 25 septembrie 2020

A ars biblioteca. Au ars partiturile. Multe dintre ele erau într-un singur exemplar. Asta nu poate fi recuperat. Istoria muzicii din Republica Moldova. Partituri scrise de Eugen Doga sau Dumitru Blajinu. Cultura este unicul bun al unui popor, care, odată dispărut, nu mai poate fi recuperat. Degeaba facem drumuri bune, arene sportive, gazoducte, bugete grase pentru organele de forță, trotuare, dacă irosim prin nepăsare sau accidente stupide cultura. Degeaba facem promisiuni de pensii, bunăstare, stabilitate, dacă uităm de cultură și ne aducem aminte de ea doar atunci când arde. Toate pierderile pot fi recuperate. Mai puțin oamenii & cultura.

În Chișinău mai avem un incendiu. Care mocnește de vreo 20 – 30 de ani. La Muzeul Național de Literatură. Sper mult să nu ajungem acolo la o inundație sau la un incendiu. Niciun activ economic din Republica Moldova nu are asemenea capitalizare. Nu trebuie să ardă ca să înțelegem ce am pierdut!

Gheorghe Erizanu