Prima e o carte care mă irită. Prin această casă care a intrat în lista monumentelor de arhitectură de însemnătate locală.

Ca ea sunt multe. Sunt case tipice pentru orice târg provincial rusesc de la începutul secolului XX. Tveri, Breansk, Chișinău. Toate au case cu pereți strâmbi, cu ardezie, în delăsare. Care e valoarea?

În rest, e o carte utilă. Și se numește „Centrul istoric al Chișinăului”. A apărut în 2010 la Editura Arc. Probabil, curând va apărea și în librării.

A doua carte îi este dragă lui Lică Sainciuc. Iar casa moldovenească de pe copertă îmi este dragă și mie. Și cred că asemenea case ar trebui restaurate ca să formeze inima Chișinăului. Cel puțin pe o singură stradă. În zona Chișinăului de Jos.

Cartea „Colina antenelor de bruiaj” de Lică Sainciuc a apărut la Editura Museum în 2000. Și nu se mai află în librării.

A treia carte îi este dragă lui Ion Druță. A scris și o prefață. Vorbește despre moldovenii luați în robie și vânduți ca sclavi de generalii ruși în timpul războaielor ruso-otomane din secolul al XVIII-lea, despre cum l-a uimit boierul poet Costache Conache pe împăratul Alexandru I cel Binecuvântat, cum umbla poetul Pușkin și banditul Ursu cu pistoalele prin Chișinău, cum arăta Chișinăul pe vremea lui Pușkin.

Ea se numește „Intersecții chișinăuane prin Ioan Halippa” de Lică Sainciuc. Cartea încă nu a apărut în librării. Este în manuscris. Despre apariția acestei cărți autorul sau trimișii autorului au vorbit cu primarul Urecheanu, primarul Ursu, președintele Voronin. Și cu alți demnitari și iubitori de carte. Probabil, cartea va apărea la o editură. Dar nu promitem.

Gheorghe Erizanu