În 1824, în Londra, tatăl lui Charles a fost trimis în închisoarea datornicilor. Charles, care avea pe atunci 12 ani, a fost nevoit să lucreze într-o fabrică. Lipea etichete pe sticlă.

A revenit la școală. Peste un timp. Dar la 15 ani este nevoit din nou să se angajeze. De această dată ca secretar. După un an și jumătate de ucenicie a schimbat birourile de avocatură. A mai lucrat câteva luni. Apoi și-a prezentat demisia.

Era pasionat de jurnalism. A petrecut zile în șir citind în Muzeul Britanic. Unchiul său, care era jurnalist, i-a recomandat să învețe sistemul Gurney de stenografie. La 18 ani a devenit stenograf colaborator la judecătorie.

Și i-a scris tatălui său despre intențiile de viitor:

La 30 de ani va fi un extraordinar reporter de ziar.

La 40 de ani va fi un extraordinar redactor.

La 50 de ani va fi un extraordinar scriitor de povești.

La 60 de ani va fi un extraordinar scriitor de ficțiune.

La 70 de ani va fi un extraordinar bunic.

La 80 de ani va fi un mare admirator al femeilor frumoase.

La 90 de ani va fi o mare pierdere pentru comunitate.”

A devenit reporter parlamentar. La 21 de ani „era cel mai rapid și cel mai de încredere reporter din presa londoneză.”  A scris prima schiță – O cină la Poplar Walk – care a fost publicată în revistă fără numele autorului. Și fără remunerare.  Așa au apărut primele șase schițe. Apoi au apărut cu pseudonimul Boz. În 1836 un tânăr editor i-a propus să-i publice schițele într-un volum ilustrat. Era Schițe de Boz. În primul an au fost patru ediții.

Următoarea carte avea să se numească The Pickwick Papers. Era semnată cu numele lui adevărat: Charles Dickens. În următorii 20 de ani s-au vândut 1,6 milioane de exemplare. Tirajul unui roman de atunci era de 300-400 exemplare.

Așa spun cărțile.

TALENTUL NU ESTE SUFICIENT de John C.Maxwell. Traducere din engleză Cristina Gabirela Jaleru. (Editura Amaltea, 2008)

(Pentru Cartea Zilei)

Gheorghe Erizanu