A apărut în română, la Editura Cartier, Refugiați, teroare și alte probleme cu vecinii. Împotriva dublului șantaj, ultimul eseu al lui Slavoj Zizek, unul dintre cei mai importanți filozofi contemporani. Traducerea este semnată de Ciprian Șulea. Slovenul Zizek, chiar dacă locuiește în idilica Ljubljană, nu este deloc pastoral în cele peste 50 de cărți ale sale. Este un filozof viu. Care trăiește azi. Și reacționează la realitățile de azi.

În prefață face trimitere la studiul Despre moarte și a muri de Elisabeth Kubler-Ross. Care, pe mine, mă trimite la realitățile de pe Bâc. Cele imediate. Sociale, economice, politice.

Care este reacția noastră la aflarea morții iminente și la care dintre cele cinci stadii am ajuns:

1)„negare – refuzăm să acceptăm acest fapt. „Nu este posibil. Mie nu mi se poate întâmpla așa ceva”;

2) furie – explodăm când nu mai putem nega faptul. „Cum e posibil ca mie să mi să se întâmple așa ceva?”;

3) negociere – sperăm, cumva, să amânăm sau să diminuăm acest fapt. „Lăsați-mă doar să văd cum absolvă copiii mei”;

4) depresie – dezinvestirea libidiană. „O să mor, așa că ce rost mai are să-mi bat capul”;

5) acceptarea – „Nu mă pot opune, mai bine încep să mă pregătesc”.”

Citat închis.

Sunt prea bătrân pentru negare. Sunt prea tânăr pentru furie. Sunt prea înțepat pentru negocieri. Sunt prea optimist pentru depresie.

Nu mă pot opune. Accept să-l citesc pe Zizek.

 

 

Salvează

Gheorghe Erizanu